Povestea lui tati: Vlad, cu “V” de la Victorie

M-am trezit azi obosita, nervoasa pe Giova ca pe la 4 dimineata nu i-a preparat suficient lapte lui Vlad, asa ca piciul s-a foit in orele ce au urmat si s-a trezit mai devreme ca de obicei, lucru care mi-a afectat iremediabil odihna. Tocmai de Ziua Femeii! Insa s-a revansat cu varf si indesat. M-a sunat de la serviciu si mi-a spus sa verific sertarul de la noptiera lui. In loc de vreo bratara sau o pereche de cercei am gasit un biletel pe care scria “Pentru surpriza de 8 Martie verifica mailul”. Zis si facut! Ce am gasit acolo? Marturiile lui si a altor doi prieteni despre ceea ce simt ei de cand au devenit tatici, materiale pentru blog. Nu mi-a venit sa cred! Demult voiam sa pun si taticii la treaba, sa-mi vorbeasca despre cum s-a schimbat viata lor, cum resimt ei toata aceasta experienta numita paternitate. Iar Giova a facut-o in locul meu, pentru mine, fara mine! Nu puteam primi un cadou de 8 Martie mai frumos decat acesta! Ar fi trebuit sa ma astept la ceva de acest gen, caci este stilul lui sa faca surprize, dar aceasta mi-a depasit asteptarile. Sper sa ma revansez pe 5 mai, de Ziua Barbatului. Apropo, a renuntat cineva la vreun zbor spatial si vrea inlocuitor?

Povestea lui Giovanni, sotul meu :)))))

Era o seara de iarna si noi asteptam minunea. Pe mine ma treceau toate emotiile din lume, dar nu trebuia sa arat nimic pentru ca Alina era cea mai importanta. 31 ianuarie, ora 20.00. Am un sentiment ca se intampla ceva si chiar acum imi vine sa o iau pe Alina de mana si sa fug cu ea la spital. Mai aveam de asteptat cateva ore.

Se spune ca viata se schimba cand vine un copil pe lume. Eu pot adauga IN BINE! Vlad a fost inca din prima clipa, cu toate problemele avute la nastere, cea mai mare minune din viata mea. Nu exista un moment mai emotionant pentru mine mai mare decat acela cand m-a sunat Alina sa ma anunte ca suntem parinti. Nascuse de o ora si eu asteptam doctorul, in schimb a sunat telefonul. Era momentul asteptat!

Intrarea in casa cu Vlad ne-a schimbat modul de a privi lucrurile. Prima respiratie calda, langa obrazul meu si momentul in care l-am tinut prima data in brate se poate compara, cel putin pana acum, doar cu acea clipa magica in care m-a pupat prima data. Vlad e…un mic ingeras, care se va face mare si ne va face mandri ca suntem parintii lui. Cu ochii mei si cu gropitele Alinei nu are cum sa dea gres la fete. Combinatia este, fara echivoc, dintre cele mai reusite pe care le-am vazut. Inteligenta i se citeste in gesturi, in priviri, iar tot ce ajunge in jurul lui pare atent selectat.

Sunt tatal lui Vlad si sunt sigur ca am facut si voi face greseli, insa nu voi inceta niciodata sa-l iubesc mai mult decat am iubit vreodata. Sentimentele nu se pot descrie atunci cand ai langa tine un copil. O privire, un gest, un sunet sau poate doar un scancet devin mai importante decat orice.
Nu-mi imaginam vreodata ca odata cu venirea lui Vlad in viata noastra eu voi putea sa las la usa dupa o zi de munca plina de meciuri, stiri, controverse, Borcea, Gigi, Tottenham sau Sampdoria. Nici nu era normal si nici nu vreau asta. Sunt sigur insa ca, acum, acasa sunt doua suflete care ma sustin si imi dau o forta incredibila. Viata mea e plina de surprize, iar familia mea este acum asa cum am visat-o. Vlad e simbolul meu pentru Victorie in Viata, iar tot ce pot sa-i promit este ca ma voi lupta pentru a-i da sansa sa faca ce vrea el in viata. Placerea de a fi ce iti doresti este suprema si daca putem noi sa-i oferim asta, restul il va putea rezolva el in liniste.

Abia astept momentul in care vom explora impreuna hatisul asta numit viata. Nu stiu daca s-a gandit cineva vreodata: cum e sa nu stii despre lucrurile care te inconjoara? Sa descoperi urcatul in pat, gustul de cartof, masinile de gunoi sau zapada. De asta e bombardat Vlad in fiecare zi si eu voi fi, impreuna cu minunata mea sotie, ghid in lumea asta pentru el. Asta da responsabilitate si ma mandresc cu ea!

Mai multe destainuiri de tatici AICI si AICI.

 

About Alina