Un streptococ, o febra mare de tot si o salvare. La multi ani, mami!

2015-05-30 12.43.14

Anul acesta, de ziua mea, am primit cel mai urat cadou posibil: un copil foarte bolnav, cu febra 41,4 grade Celsius, pentru care am fost nevoita sa chem salvarea. A fost pentru prima oara cand am facut asta si sper din tot sufletul sa fie si ultima oara. Dar sa o luam cu inceputul, caci in toata povestea asta sunt cateva lectii utile pentru parinti.

La inceputul lunii iunie, la cateva zile dupa serbarea de sfarsit de an, parintii a doi copii de la gradinita au dat alerta pe grupul nostru de pe Yahoo ca cei mici ai lor au fost depistati cu streptococul beta hemolitic grup A, acela care da mult temuta scarlatina printre altele. Acestia au inceput tratamentul cu antibiotic imediat, chiar daca piticii nu prezentau nicio urma de boala. Deoarece mai era putin pana la vacanta de vara si nu as fi vrut sa stam in casa trei saptamani cu doi copii bolnavi, l-am anuntat pe Vlad ca aceea a fost ultima zi de gradinita. O alta mamica, specializata pe medicina alternativa, m-a linistit pe e-mail cu niste informatii despre streptococul beta-hemolitic grup A, obtinute de la un medic specializat in virusologie. Acesta a lamurit-o ca acesta constituie cea mai blanda forma de streptococ si de cele mai multe ori nu este indicat sa fie tratat cu antibitotic, ci trebuie lasat sistemul imunitar al copilului sa recunoasca si sa izoleze infectia streptococica, pentru a fi pregatit pentru eventuale infectii mai puternice, cum ar fi streptococul beta-hemolotic grupa B, stafilococul auriu sau alti virusi. Altfel spus, aceasta este o infectie banala pe care sistemul ar putea-o solutiona fara ajutor, facandu-si astfel un antrenament. Antibioticul preia functia sistemului imunitar, reducandu-i posibilitatea de manifestare si setare naturala. Avand in vedere ca si eu sunt adepta tratamentelor blande si ca am refuzat sistematic tratamentele cu antibiotic prescrise in cei 4 ani si jumatate de cand sunt mama, am aderat si eu la aceasta filosofie. Nu de alta, dar Vlad a scapat de nenumarat ori, chiar si de stafilococul auriu, infectie urinara, dermatita atopica, raceli, otite si alte neplaceri, doar cu tratament homeopat.

O mama incapatanata si un copil din ce in ce mai bolnav

Insa, dupa cateva zile, am inceput sa ma ingrijorez deoarece Vlad a inceput sa refuze mancarea. De obicei, cand copiilor mei le scade apetitul cateva zile la rand,  urmeaza automat o perioada de boala (conform Noii Medicine Germane – NMG, despre care am tot citit in ultima vreme atunci cand apar simptomele incepe de fapt vindecarea organismului, care a avut de suferit in urma unui conflict emotional). Boala, in conceptia alopata sau vindecare, in conceptia medicinei alternative nu mai conta… pur si simplu mi-am dat seama ca urmeaza ceva nasol si chiar mi-am avertizat sotul si matusa. Ca sa fiu sigura ca nu e streptococul beta-hemolitic grup A, am decis sa-i fac lui Vlad un exudat faringian la policlinica Victor Babes. A fost vorba, mai exact, de un test rapid de diagnostic pentru determinarea antigenului streptococic de grup A, al carui rezultat a fost gata in cateva ore si pentru care am platit 25 de lei. Rezultatul a fost negativ asa ca m-am mai linistit.

Cu toate acestea, Vlad nu manca mai deloc si, dupa cateva zile de la exudatul faringian a inceput sa-l doara urechea stanga si sa auda foarte prost cu ea. Deoarece el are o sensibilitate si face des otita, nu ne-am alarmat foarte tare. Nici macar cand a aparut febra cu valori cuprinse intre 38 si 39 de grade Celsius. I-am inceput tratamentul de la ultimele otite, prescris de un medic ORL (Nurofen, ACC 100 pentru fluidificarea secretiilor, Vibrocil, Otocalm si Sinupret, plus sare calda pe urechea dureroasa, aerosoli cu ser fiziologic si ulei esential de busuioc, doza foarte mari de vitamina C si sosete cu otet diluat pentru febra) si am asteptat cuminti sa-si faca efectul. Din pacate, starea lui s-a deteriorat considerabil in urmatoarele 24 de ore: a refuzat orice fel de mancare, a fost extrem de apatic si a dormit mai tot timpul. Asa ca urmatoarea vizita a fost la camera de garda de la Marie Curie. Aici, ni s-a confirmat ca Vlad are otita medie seroasa acuta la urechea stanga si am aflat ca s-a pricopsit sicu o rinofaringita acuta. Sincer, nu am inteles cum a reusit sa faca otita, desi nu a fost nicio secunda racit (el facea, de obicei, dupa raceli cu mucozitati multe, care se adunau in trompa lui Eustachio). Nu a tusit nicio secunda, nu a curs nicio secretie nazala. Bineinteles ca am plecat de la spital cu o reteta kilometrica, cu aceleasi medicamente clasice, printre care si antibiotic si cortizon. Pe care, ca de obicei, nu i le-am administrat la nicio raceala, otita, infectie urinara, amigdalita pultacee, infectie cu stafilococ auriu, bronsita si alte cazuri de genul acesta si tot s-a vindecat. In cei 4 ani si jumatate de cand sunt mama, am refuzat peste 30 de astfel de tratamente, date pe banda rulanta de medici care stiau una si buna: fara antibiotic si cortizon nu se poate. In absolut toate problemele de sanatate ale lui Vlad si Radu de pana acum nu a fost nevoie de asa ceva. De aceasta data, insa, m-am inselat amarnic.

Cand salvarea vine de 5 ori mai greu ca un taxi

Copilul meu nu reactiona deloc la tratamentul alopat pentru otita, plus naturistele si homeopatele pe care i le-am administrat in paralel. In plus, incepuse sa vomite si cele cateva guri de apa care ajungeau in stomacul lui. Iar in a 4-a zi, la ora 11.30, in timp ce eram la serviciu, matusa mea m-a sunat sa-mi spuna ca Vlad are febra mare: 41,4 grade Celsius, temperatura masurata la subrat. I-am spus sa-l imbrace in comprese reci si sa-i dea un supozitor de Nurofen, apoi am sunat la salvare si am fugit acasa cu un taxi. In 10 minute am ajuns si eu si mama mea, alarmata de matusa, din centrul Bucurestiului la periferie, acolo unde stau. In schimb, ambulanta a asosit de-abia dupa o ora, desi din 10 in 10 minute sunam la 112 sa intreb cat mai dureaza si daca nu ar fi mai bine sa ma urc eu intr-un taxi cu copilul. De fiecare data am fost asigurata ca salvarea ajunge in cateva minute… lucru care nu s-a intamplat deloc. Am aflat ulterior, de la dispecer, ca ambulanta s-a mai oprit in zona, la alt caz. Noroc ca temperatura lui Vlad a scazut la 40 si am mai avut resurse pentru a mai astepta salvarea inca 10 minute. Intr-un final, cand a ajuns medicul, Vlad era mult mai bine, cu febra de 39 grade C. Asa ca acestuia nu i s-a parut a fi grav si a decis ca mai bine ne da el un alt antibiotic, mult mai bun decat Augumentinul prescris cu doua zile in urma la camera de garda. Am insistat sa merg cu copilul la spital, sa i se faca analize amanuntite si de-abia apoi sa urmeze un tratament cu antibiotic.

Diagnostic preliminar: meningita

Odata ajunsi acolo, Vlad al meu era pe picioarele lui, cerea de mancare dupa 3 zile si avea chef de plecat acasa. Ai fi zis ca nu are absolut nimic. Insa diagnosticul primului medic care l-a vazut mi-a dat de inteles ca starea lui de sanatate nu e deloc roz: suspect de meningita. Am inlemnit cand am auzit acest cuvant. Nu-mi venea sa cred ca Vlad ar putea avea meningita, iar eu am fost atat de capoasa si am permis ca el sa ajunga in starea asta. Cu toate astea, ma uitam la el, dezbracat la bustul gol, pe patul de spital, si-mi ziceam ca nu are cum sa aiba asa ceva, ca sigur e o greseala. Ca al meu copil e bine si asa o sa ramana. Urmatorii trei medici care l-au consultat nu au ajuns la aceeasi concluzie, asa ca m-am mai linistit putin. Apoi, lui Vlad i s-au recoltat analize de sange si urina, al caror rezultat l-am aflat de-abia a doua zi, dupa trei momente la Terapie Intensiva de panica mai mare decat cea de la febra 41,4 grade C.

…continuarea aici: Prima internare cu Vlad la Marie Curie. Pe care as fi putut s-o evit

 

 

About Alina