The Little Gym. Sau cum se dau parintii financiar peste cap sa mearga plodu’ la sala

DSC_0612
Stiati ca exista copii de 4 luni, care merg la sala? Stiti acum…. :). Nu, nu e o gluma, e cat se poate de serios. Si e cu totul altceva decat gimnastica bebeluslui, pe care o faci si tu acasa cu el, 10-15 minute pe zi.

In Bucuresti au aparut centre cu activitati sportive, unde copilul face niste chestii atat de banale, ba chiar mai banale decat de obicei, (daca le face si pe acelea, caci ai toate sansele ca cel mic sa fie e timorat de noul mediu in care se afla), pe 70 de lei sedinta. De 45 de minute, nu o ora, ce credeati?! Sa va povestesc concret…

Fac cunostinta cu The Littly Gym la inceputul acestui an, la un Baby Boom de prin Baneasa. Nu deschisesera inca, urmau s-o faca prin mai, dar ei ofereau deja pliante, sa afle lumea din timp. In plus, iti spuneau ca te poti inscrie pe mail la o lectie introductiva. La eveniment. amenajasera un spatiu generos cu tot felul de saltele, obstacole, bare, barne, numai bune de escaladat de catre toti copiii de ecolo. Am aflat ca au sediul foarte aprope de casa noastra si ne-am gandit ca nu strica sa aruncam un ochi, asa ca le-am trimis un mail cu datele copiiilor. N-au raspuns luni de zile bune. Prin iulie, la Social Media for Parents, ma intalnesc iarasi cu ei, in calitate de sponsor al evenimentului. Ne povestesc cum copiii practica la ei conceptul de “distractie serioasa”, adica fac gimnastica fara sa stie. Caci ei de fapt se distreaza, dar depun si efort fizic. Sincer, eu n-am auzit aberatie mai mare! Deci Little Gym a inventat distractia copilului in timp ce el alearga, topaie, se rostogoleste si se catara? Dar in sufrageriile, paturile, canapelele si parcurile din toata lumea ce oare se intampla?! Tare ma minunez! In sfarsit, sunt iar invitata sa-mi inscriu copiii la lectia lor introductiva. Ok, daca insistati…

Intr-un final, cam acum doua saptamani, deci sfarsit de august, primesc un mail de la ei, in care ma cheama sa le calc pragul. Mailul contine niste zile si niste ore, dara fara sa precizeze daca respectivele sedinte sunt pentru copii mici, mari sau mai mari. Dau eu un reply, intrebandu-i daca pot veni intr-o duminica cu amandoi copiii la ora 10.30. Raspunsul iar intarzie sa apara. Asa ca duminica trecuta m-am infiintat cu amandoi copiii la faimoasa lectie de gimnastica. Cum ajung acolo, aflu ca nu poate participa decat Vlad, deoarece pentru categoria de varsta a lui Radu lectia tocmai se incheiase. Asa ca ne roaga sa ne reprogramam cu acesta la o noua sedinta.

10695351_10152875847665839_273939428_n

10681775_10152875847805839_1436697144_n
Locatia arata foarte bine, este la parterul unui zgarie-nori din cartierul rezidential Asmita Gardens. Este mare, luminoasa, cu un personal foarte prietenos, cu o camera de acomodare pentru copii, unde acestia pot testa jucariile de acolo, pot citi sau pot colora. Tot aici, parintii sunt serviti cu un ceai, o cafea sau o apa. Sau isi pot face singuri. Apoi, dupa vreo zece minute esti invitat la gimnastica, intr-o sala care arata foarte bine, dotata cu aproape de toate.

Experienta lui Vlad

Vlad, avand peste 3 ani, nu a avut voie sa fie insotit, asa ca noi l-am privit printr-un geam de sticla. Pe el si pe ceilalti doi baietei, care il insoteau. Profesoara de sport i-a chemat pe o saltea mare si a incercat sa-i puna sa faca o incalzire minima: sa alerge, sa sara… N-a trecut mult si unul dintre ei a inceput sa planga. Voia la tati, asa ca, dupa vreo 5-10 minute in care a incercat sa faca ceva cu el si n-a reusit, domnisoara l-a scos din sala si l-a rugat pe tatic sa-l calmeze. Ceilalti doi, printre care si al meu, n-au respectat nici 10% din indicatii. Ei pur si simplu voiau sa exploreze si sa faca ce ii taie pe ei capul. Dupa ce s-a tot rugat de ei, stoarsa deja de energie, dar zambind in continuare, profesoara a reusit cat de cat sa-i organizeze si sa le arate ce au de facut. Pentru ca ceilalti doi baietei nu dadeau semne ca ar face ceva fara parinti, doi tatici au intrat in sala sa-i ajute. Urmatoarele 10 minute s-au desfasurat cat de cat normal, cu cei mici la aparate sau alergand dintr-o parte in alta a salii. La un moment dat, Vlad a aparut la usa si m-a chemat si pe mine inauntru. Profesoara i-a explicat ca parintii n-au voie inauntru si ca poate sa ma vada prin geam. Vlad era confuz: deci parintii n-au voie, dar unii dintre ei sunt deja acolo. Asa ca a refuzat sa mai faca ceva si a iesit din sala. Degeaba s-a rugat domnisoara sa continue lectai de gimnastica, degeaba m-am rugat si eu. A preferat sa revina la jucariile de dinainte pana la sfarsitul programului respectiv. Program care s-a incheiat cu un cantecele de la revedere in engleza si cu acordarea de buline lipicioase pentru faptul ca au participat la lectie.

10685224_10152875847950839_610778164_n
10694966_10152875847025839_444220546_n
In concluzie, daca as fi platit cei 70 de lei pentru lectie, as fi platit de fapt pentru vreo 10-15 minute de: mers pe barna, rostogolit pe o saltea inclinata, agatat de paralele si catarat pe niste module. In afara de rostogolitul ala, tot ce a facut Vlad acolo putea sa faca foarte bine intr-un loc de joaca din parc. Dar pentru asta exista covorul din dormitor… Intr-adevar, iarna n-ar putea sa faca toata aceste lucruri, deci cred ca o sala cu activitati de genul acesta pentru copii mici poate fi utila in anotimpul rece. Dar tot n-as plati mai mult de 30 de lei ora pentru ceea ce face acolo.

Experienta lui Radu

Duminica asta, s-a consumat partea a doua a povestii Little Gym, caci am fost si cu Radu la lectia introductiva, de la 9.30. Vlad a fost foarte incantat ca revenim. Cu mentiunea ca incantarea a fost valabila pentru jucarii. Radu a avut parte de alta profesoara de sport, un pic cam zgomotoasa. A pus muzica cam tare pentru gustul meu si al lui Radu si vorbea foarte mult si tare, pesemne sa le atraga atentia celor mici, care nu sareau de 2 ani. Desi Radu e un copil explorator, foarte prietenos si care executa cam 80-90% din lucrurile pe care le vede in jur, din cauza zgomotelor puternice nu a vrut sa faca mare lucrur in primele 20 de minute decat sa se urce in bratele mele si sa stea cuibarit la pieptul meu. In timpul acesta, domnisoara respectiva facea aerobic cu parintii, in ideea ca cei mici ii vor imita. Din pacate, doar o fetita se tinea cat de cat dupa adulti, ceilalti pitici s-au agatat ca niste lilieci de o bara si acolo au ramas, in ciuda faptului ca parintii ii tot chemau si incercau sa-i angrenze in activitate. Dupa vreo 20 de minute de cantece in engleza si incalzire a parintilor, copiii au fost directionati catre aparate. Au urmat apoi vreo 15 minute in care cei mici au facut cam aceleasi lucruri ca si cei mari, cu o saptamana inainte: agatat de bare, rostogolit pe o saltea, catarat pe un modul si apoi sarit in picioare de pe el si mers pe barna. Dupa cele 15 minute de gimnastica, copiiilor li s-au dat niste mingi sa se joace liber cu ele si apoi au fost pusi sa alerge dupa niste baloane de sapun si sa le sparga. Si cam asta a fost. Sa nu uit de canteceleul de final in engleza si abtibildurile cu buline cu care au fost recompensati copiii.

A doua concluzie: cei 70 de lei pe care i-as fi platit ar fi fost tot doar pentru 15 minute de folosit aparatura scumpa.

10694988_10152875845800839_946652522_n
Conceptul The Little Gym suna foarte bine, au bagat si bani frumosi in asta, amabilitatea personalului e maxima, insa partea de executie are niste hibe. Eu una as fi structurat altfel ora respectiva, ma rog… cele 45 de minute. I-as fi angrenat pe copii in niste jocuri sau concursuri, le-as fi cantat niste cantecele cu parti ale corpului, pe care ar fi trebuit sa le atinga sau cu miscari pe care ar fi trebuit sa le faca in joaca. I-as fi integrat intr-o poveste in care personajele trebuie sa faca gimnastica respectiva pentru a prinde ceva sau a ajunge undeva. I-as fi lasat sa exploreze si i-as fi urmarit un pic sa vad de ce anume e atras fiecare si as fi speculat acel lucru. As fi lasat mai multa recuzita la dispozitia lor pentru a o folosi dupa bunul plac, fara indicatiile mele pretioase, caci copiilor le place sa aiba initiativa. As fi imitat mersul sau topaitul diverselor animale sau zborul avioanelor. As fi lucrat mult cu ei corp la corp, caci le place sa fie ridicati, invartiti, leganati de adulti. As fi lasat diverse obiecte prin locurile in care ar fi trebuit ei sa ajunga si i-as fi rugat sa le duca in diverse cosulete sau cutii. Copiiilor de aceasta varsta le place sa atinga, sa caute, sa sorteze, sa asculte animale, sa auda povesti, sa fie vazuti si admirati pentru ceea ce fac. Si as fi pastrat mai multa liniste pentru a lasa copiii sa se concentreze la activitati. Sa plece de acolo obositi fizic, nu psihic. Si clar nu i-as fi recompensat cu buline, caci tot efortul acela ar fi fost minimalizat. De parca ar fi facut pentru mine ceva, nu pentru pura lor placere si invatare. Si as fi raspuns la mail in aceeasi zi, sa vada omu’ ca sunt firma serioasa.

Nu sunt psiholog, nici profesor de sport, dar am inceput sa invat ce le place copiiilor, asta pentru ca traiesc cu ei sub acelasi acoperis de aproape 4 ani incoace. Probabil daca profesoarele de sport ar fi fost mame, ar fi stiut sa se apropie si sa comunice mai bine cu ei. De altfel, toata stima mea pentru energia debordanta, zambetul si amabilitatea lor. Mai stiu si ca nu e deloc usor sa lucrezi cu copii mici, mai ales daca nu ii cunosti si nu stii cum sa-i iei.

Ca o a treia concluzie: as face eu un curs sportiv pentru copii, in felul meu jucaus, adaptat ritumului fiecarui copil, tinand cont de interesele varstei, la pretul de 30 de lei pe ora. Ora de 60 de minute, nu de 45. Ce ziceti, v-ati inscrie copilul la asa ceva? :)

P.S. Daca va strangeti vreo 10 doritori promit ca ma pun pe treaba. ;)

 

About Alina