Sunt mama. Am burta, vergeturi, riduri si nu ma machiez

silueta_mama

Nu am mai scris de ceva vreme pe acest blog, pentru ca nu am mai avut resurse interioare. Pentru mine, ultimele 6 luni au fost de acumulare, si nu am stiut ce-as putea sa va impartasesc din viata mea astfel incat sa va ajute cat de cat cu ceva. Insa, pentru ca m-am confruntat recent cu o anumita situatie ingrata si pentru ca am mai capatat ceva incredere in mine odata cu varsta, azi as vrea sa vorbim putin despre maternitate si defecte fizice.

Cu totii le avem, asta e clar. Iar scietatea consumerista din ziua de astazi ne face sa le observam mai mult ca oricand. Oricum am da-o, nu e bine: ori suntem prea grasi, prea slabi, prea albi, prea negri, prea parosi, prea cheliosi, prea cu burta, prea cu riduri, prea cu par alb, prea inalti, prea scunzi, etc… In timp ce barbatii reusesc sa-si estompeze defectele fizice sau varsta cu ajutorul succesului financiar sau cu cel al umorului, femeile sufera foarte mult din acest punct de vedere. Nu ca nu am aveam bani sau nu stim sa facem o gluma buna la cate o petrecere, insa este clar ca noi suntem extrem de constiente de noi insine si ne comparam mereu cu femeile promovate intens de mass media. Mai ales dupa ce devenim mame si nu mai avem niciun pic de timp pentru noi si cochetaria noastra de altadata.

Cand eram mai tinerele si cu mai mult timp liber, alergam si noi pe la sala sau dadeam ture de Herastrau, ne luam toale fancy si trendy, puneam si noi un fond de ten si un rimel pe fata si ne cocotam pe incaltari de 10 centimetri minim, ca deh, tre’ sa avem si noi falusul nostru sub forma de toc pentru a ne simti egale cu sexul tare. Insa apoi am facut copii si timpul nostru s-a diminuat considerabil spre zero. Din cauza oboselii si a tracasarii nu mai avem nici macar chef sa ne mai aranjam cand iesim pe strada. Ne prindem parul in coada, ne aruncam o pereche de blugi pe noi, fie vara, fie iarna, ne bagam intr-un tricou mai lalau, sa ascundem colaceii si alte forme mai putin atragatoare si ne introducem rapid in niste balerini mega comozi. Cam asta e imaginea standard a unei mamici din Romania, Bucuresti, 2016.

Suntem acuzate ca nu mai avem grija de noi, ca o sa se uite barbatul dupa altele mai slabe, cochete si mai plimbate pe la manichiura, ca doar asta e idealul feminin al secolului, nu?! Nu ne acuza nimeni pe fata, dar simtim chestia asta in ceafa, de fiecare data cand ne uitam in oglinda. Nu ne place ceea ce vedem, dar nici nu facem mare lucru. Apoi, vedem cate o stire despre nu stiu ce mama din strainatate, care a avut curajul sa se arate in toata splendoarea defectelor sale fizice pe Facebook si care ne indeamna sa scapam de iluzia perfectiunii si sa ne iubim asa cum suntem. Si, da, are efect chestia asta, caci cateva zile te simti mai eliberata de prejudecatile tale fizice, insa apoi iarasi te urci pe cantar si iti pipai burta, in care in urma cu ceva timp, crestea o viata. Nu-i de mirare ca multe femei evita sa mai devina mame, de teama sa nu-si piarda de sub control propriul corp.

Insa, cu toatele stim ca aspectul fizic este o falsa problema pentru mame. Nu se mai straduiesc sa se transforme cu ajutorul hainelor si al machiajului pentru ca nu se mai regasesc in imaginea de altadata. Acum, desi mai plinute, mai lalai si mai ridate, ele se simt bine in pielea lor. Se simt mai intelepte si mai increzatoare in fortele lor pentru ca stiu ca nimeni nu le va cobora vreodata de pe piedestalul pe care copiii lor le-au urcat pe vecie. Eu, una, asa ma simt. Mi-e suficient sa ma spal, sa ma pieptan, sa-mi tai unghiile scurt, sa ma epilez si sa ma imbrac decent si conform temperaturii. Nimic altceva! Nu simt nevoia sa slabesc, desi am ramas cu 5 kilograme in plus fata de perioada de dinaintea nasterilor, nu simt nevoia sa fac abdomene, sa-mi pun tone de creme si farduri, sa ma vopsesc sau sa-mi distrug incheieturile pe tocuri de 10 centimetri. Nici macar la evenimente speciale…

Nu mai inteleg de ce trebuie sa investesc bani, timp si efort in a arata intr-un fel in care nu sunt. Cu siguranta, pe vremuri o faceam pentru a ma simti mai increzatoare si mai atragatoare. Acum, pentru ca mi-am atins scopul procreativ, nu mai am nevoie sa ma impopotonez pentru a atrage masculi sau pentru a starni invidia altor femei. Sau pentru a bifa cerintele consumeriste ale societatii, cu scopul de a ma simti adaptata.

Pur si simplu, imi este suficient ceea ce traiesc alaturi de sotul si cei doi copii ai mei zi de zi. Asa cum sunt, cu kilograme in plus, cu burtica, vergeturi, cearcane, riduri, ten patat si sani lasati. Nu le mai consider defecte, ci urme ale experientelor mele minunate din ultimii sase ani, pe care nu le-as da pentru nimic in lume. Nu-mi doresc un corp perfect sau colorat cu pensula pentru ca el ar fi gol de semnificatii. Nu ar fi autentic si relevant pentru viata mea din 2011 incoace. Ar fi un corp superb, dar nu mi-ar apartine. Ar fi un corp fara defecte, dar el ar fi distant, rece si ireal. Iar daca maternitatea m-a invatat ceva in toti acesti ani este sa ma accept cu bune si cu rele, cu yin si yang, cu alfa si omega, cu bucurii si suparari, cu seninatate si furie, cu fericiri si melancolii. Nu mai pot fi doar intr-un anume fel, ci in toate felurile. Si acest lucru il pot evidentia doar in stare cvasi naturala.

mama_copil

De-a lungul secolelor, machiajul a avut un caracter artistic, religios, dar si tribal. Scopul lui este sa te faca sa te simti mai puternica si gata sa infrunti orice situatie, la fel ca un razboinic de altadata. Insa, eu nu ma mai razboiesc cu nimeni si pentru nimic. Nu ma mai razboiesc nici pe strada, nici in cluburi, nici la job. Nu imi mai falfai coada de paunita pentru a impresiona. Prefer sa stau in umbra si sa privesc jocurile de seductie si de putere ale altora, caci mi se pare mult mai fascinant din acest punct de vedere. Nu mai vreau sa ma aliniez niciunei subculturi si nici sa imi maschez defectele. Functia mea intr-o incapere nu mai are o componenta decorativa. Si nu fac asta pentru a ma revolta impotriva unei culturi nocive, care promoveaza intens ideea de femeie trofeu, inca de la varste fragede, care face tot posibilul pentru a parea mai atractiva decat este in realitate. Nu am nicio inclinatie catre revolutie, ba chiar sunt o fiinta foarte pasnica si foarte… banala.

Industria de frumusete controleaza generatii intregi de femei si le face sa creada ca sunt emancipate daca isi dedica o importanta parte din viata construirii unei masti. Desigur, e amuzant sa te joci cu o pensula si culori si sa creezi cu ajutorul lor o alta realitate. Se cheama arta. Iar ei, make-up artisti. Insa, de aici si pana la a nu mai iesi din casa decat cu machiaj, caci altfel crede lumea ca esti neingrijita, nu a mai fost decat un pas, iar publicatiile de lifestyle sunt responsabile de asta.

Frumusetea naturala nu mai este de ajuns?! Nu, pentru ca nu vinde, decat poate o sedinta de spiritualitate, la vreun targ de ezoterism. Perfectiunea nu este atinsa? Nu, caci nu e nevoie de noi perfecte, ci anxioase, gata sa cumparam orice ne ajuta sa ne ascundem acea parte mai putin placuta vederii. Industria de infrumusetare nu face decat sa ne ofere o falsa speranta ca vom ramane mereu tinere si frumoase. Ca nu vom imbatrani niciodata si, mai ales, nu vom muri niciodata. Cu cat adunam in noi mai multa frica existentiala, cu atat mai mult vom consuma (timp, bani si energie) sa ne distragem atentia de la adevaratul nostru sine.

mama_copil2

Ce este totusi frumusetea? Nu ma refer la cea interioara, caci nu vreau sa va pierd de tot, ci tot la cea de fatada. Cu siguranta, pentru femeia occidentala, definitia actuala a acesteia nu are deloc legatura cu cea din alte timpuri, culturi sau zone geografice. Asa cum ne-a demonstrat realitatea, o femeie slaba nu reprezinta un ideal universal. Mauritania, Tahiti, Samoa, Jamaica, Africa de Sud, Tonga, Fiji si multe alte tari considera ca cele mai atragatoare femei sunt cele grase deoarece denota abundenta si resurse pentru a creste mostenitori puternici. Si, de-a lungul istoriei, mai ales in timpul Renasterii, femeile frumoase si sexy erau cele cu forme generoase. De acolo am ramas cu termenul rubensian. Cultul femeii slabe si mega aranjata este relativ recent si se datoreaza mass mediei, care traieste din bugete de publicitate, alimentate intr-o proportie considerabila de industria de infrumusetare. Din pacate, acest cult este alimentat de imagini total nerealiste ale femeii ideale, imagini care au dus la crearea unor sentimente de inadecvare si stima de sine scazuta printre reprezentantele sexului frumos. Femeile din ziua de astazi nu mai stiu ce este frumos decat decat daca se uita la reclame sau in vitrine. Li se reaminteste mereu ca ele nu sunt valoroase decat daca se conformeaza unui standard artificial. Acestea cred ca machiajul le va ajuta sa se simta mai increzatoare, insa studiile psihologice arata ca pe termen lung are loc contrariul. Asta se intampla deoarece ele nu-si accepta adevarata fata, ci doar pe cea machiata.

In loc sa ne acoperim cu masti, mai bine ne iertam pentru faptul ca suntem diferite si ne acceptam cu totul. Am fi mult mai productive si mai fericite. In pielea noastra, nu a altora.

About Alina