Poveste de femeie: Cum am aflat ca am cancer de col si cum puteam sa-l evit

Buna Alina,
recent am trecut prin ceva neplacut legat de sanatate, cunosti problema mea. Inca nu e senin cerul dar parca se vede soarele. Inca de la ultimul episod am simtit nevoia sa-mi trimit prietenele la simple controale de rutina, in speranta ca se pot evita situatii ca ale mele. Recent un doctor mi-a dat sfatul, dat unei modif minore in Pap sa imi fac o histerectomie. Am imbatranit 10 ani intr-o zi. Intre timp am ascultat si parerile unor medici specialisti in dispazie cervicala si m-am linistit putin. De ce iti scriu?
Deja simplele conversatii cu prietenele mele nu mai sunt suficiente, simt ca trebuie sa fac ceva mai mult sa sensibilizez femeile la acest subiect. Asa ca te intreb, isi gaseste locul la tine pe blog un articol legat de acest subiect? Esti prima persoana la care m-am gandit. Un raspuns sincer as aprecia si nu e nici o problema daca tu consideri ca subiectul nu isi are locul. Te pup.

Asa m-a abordat Flori pe Facebook. Bineinteles ca i-am dat un raspuns pozitiv, mai ales ca povestea ei este remarcabila. A trecut de la agonie (cand a primit diagnosticul de cancer uterin in stadiul 0) la extaz (cand a ramas insarcinata) si apoi iar la agonie (cand i s-a recomandat histerectomia dupa ce i-a aparut o noua rana, de data aceasta pe vagin). Povestile despre cancer au de putine ori un final fericit, ca mai apoi sa-ti dai seama ca nu au de fapt final, ca presupun un sir continuu de analize pentru a depista daca boala a recidivat sau daca a aparut in alta parte a corpului. Nu-mi pot imagina cum e sa traiesti cu aceasta teama toata viata. Insa invat din experienta altora si merg regulat la medic. Sper ca o faceti si voi. Cititi povestea prietenei mele si luati aminte!

Stau de 15 minute in fata calculatorului si nu stiu cum sa incep. Am multe de spus si  totusi imi adun greu gandurile. Am simtit nevoia sa imi impartasesc povestea pentru ca sper ca prin intermediul ei sa reusesc sa sensibilizez femeile asupra unei probleme delicate numita displazia cervicala si  cancerul de col uterin.

Incep spunand ca displazia cervicala si cancerul de col nu dor. Si ca atunci cand dor uneori e tarziu. Vreau sa subliniez inca de la inceput ca nu am sa incarc aceste randuri cu date statistice, cauze si preventie si nici nu vreau sa elogiez  sau sa blamez vreun medic. Si desi nu-mi doresc sa ofer date statistice si nici o lectie de educatie sexuala, printre multele informatii pe care le-am citit m-au frapat cateva. Prima este ca 80% dintre femeile active sexual vor contacta o tulpina HPV, 50% dintre aceste contactand o tulpina periculoasa. Ca acest perfid cancer de col este pe locul trei in cauzele mortalitatii la femei. Ca in Romania rata mortalitatii din cauza cancerului de col este de 6,3 ori mai mare decat media europeana.  Si ultima, dar nu cea din urma, ca prezervativul nu ofera siguranta totala impotriva transmiterii acestui virus.

Am mers tarziu la ginecolog

In vara lui 2008, dupa o discutie cu o prietena, realizez ca nu mi-am facut niciodata un test Babes-Papanicolau si ca e cazul sa o fac. Aveam 25 de ani.  Mi-am inceput viata sexuala pe la 17 ani jumatate si nu am vizitat un ginecolog pana la 23.  De ce sa ma duc daca nu am nimic, nu-i asa? Si cum sa ma expun asa? De parca expunerea in fata partenerului se face imbracat si cu lumina stinsa.

La 23 de ani, dupa ce am absolvit facultatea, am dorit sa urmez un master in cadrul unei institutii care cerea analize medicale complete. Mi-am zis ca nu imi strica. Dau peste o doctorita plictisita, care ma suie pe masa, imi face un control rapid si imi spune ca sunt ok.

Revin. Peste un an si jumatate,  ii cer prietenei de care va spuneam numarul de telefon al doctorului la care a fost ea si sun sa imi fac o programare. Vine si ziua cea mare, ma sui pe Calu’ Balan in cabinetul doctorului si il aud ca am o rana foarte urata pe col. Intreb naiva ce-i aia. Vine si raspunsul : E cauzata de virusul HPV  care determina modificari celulare din ce in ce mai severe. Imi recolteaza proba pentru Babes-Papanicolau si ma programeaza pentru o colposcopie. Pana in ziua aceea, auzisem de rana pe col doar de la  o prietena, iar despre HPV era prima oara cand aflam.

Amputatia de col, singura solutie

Testul Papanicolau a iesit foarte prost, cu modificari celulare profunde, la fel si colposcopia. Doctorul ma programeaza la o conizatie, adica extragerea bucatii afectate de col si trimite bucata la  anatomo- patologie. In trei saptamani vine si rezultatul. Displazie severa cu zone carcinom in situ (adica la locul de aparitie). Cu alte cuvinte celule precanceroase sau cancer cervical in stadiul 0. Dupa ce rumeg informatia incep sa intreb doctorul ce e de facut, tinand cont ca am 25, aproape 26 de ani si ca nu am copii. Imi raspunde sec: o amputatie de col, asta daca nu gasim cancer si in alte zone.  Incep cautarile: citoscopie pentru vezica si CT zona pelviana. Imi da o trimitere la Fundeni sa fiu luata in evidenta. Ma duc pentru citoscopie, ma ingrozesc de ce vad acolo si plec plangand. CT la Urgenta. Totul iese curat. Decid sa consult si alti doctori. Aud in forme diferite acelasi lucru:”De cutit nu scapi”. Descriu faptele repede pentru ca asa s-au intamplat. Din mai, sfarsitul lunii, pana in 15 august.  Decizia mea in acel moment este sa merg inainte cu amputatia de col. Operatia merge bine si rezultatele biopsiei ulterioare arata margini curate. Urmeaza controale la sase luni, suflu si in iaurt doar.

O alta rana, acum pe vagin. Mi se recomanda histrectomia

In decembrie 2009 raman insarcinata. Tin cu succes sarcina (cu cerclaj, hormoni si stat la pat) si il aduc pe lume pe baietelul meu. Ma prezint regulat pentru control si Papanicolau. In februarie anul acesta Papanicolau iese cu o mica modificare. La o colposcopie o rana, de data asta pe vagin. Doctorul imi spune ca el mi-ar face o histerectomie daca nu mai vreau sa fac copii. Desi am mai primit vesti rele si imi tin fata sus, asta m-a lovit rau. Nu m-am gandit daca si cand mai fac copii. O hiserectomie? La 29 de ani!? Preventiv? Imi spune ca pot sa fac biopsie, sa o lungesc, dar tot acolo ajung. Va jur ca am imbatranit 10 ani acolo, pe loc! Nu era vorba numai de mine. Acum sunt responsabila si de un copil. Indiferent ce decid trebuie sa ma gandesc la el.

La inceput tind sa accept situatia, asta e. Apoi cand le spun celor dragi, toti, fara exceptie, ma trimit la alti doctori. Ajung la un mare profesor si imi spune ca nu e nevoie de o asa masura si ca trebuie sa vad ce e acolo. Imi mai spune si sa repet colposcopia la cineva mai priceput. In graba mea de a face o biopsie ajung la un doctor, o femeie, care ma trimite la un centru specializat in displazie cervicalacolposcopie si patologia tractului genital inferior. Imi spune ca acolo asta se face de 15 ani. Imi da un bilet de mana in care roaga sa fiu primita de urgenta. Si asa, de azi pe maine, trec de la o stare la alta. In aceeasi zi obtin cu rugaminti o intrare. La colposcop imi spune ca tesutul din jurul colului amputat e sanatos, cu margini curate. Ca rana de pe vagin e departe, ca seamana a cicatrice de la toate firele (amputatie si cerclaj in 2 ani) si ca daca e o rana cauzata de HPV e debutul unei boli noi, nu o continuare a ranii de pe col. Imi mai spune ca o modificare minora a Papanicolaului inseamna de la o inflamatie la o infectie si chiar la o rana. Si ca tinand cont de antecedentele mele sa trimitem un test de cautare a HPV,  care a devenit mult mai performant.  Daca testul vine pozitiv, facem biopsie, dar am prins evolutia din timp. Daca e negativ sa repet Papanicolaul in 4-5 luni. Atat si nimic mai mult. Si eu eram gata sa fac o histerectomie.

Mergeti regulat la ginecolog!

De cele mai multe ori displazia usoara se vindeca (nu singura, ci cu tratament), iar multe tulpini nu vor cauza mai mult de o displazie moderata, rezolvabila cel mai probabil cu o electrocauterizare. Raman acele 40% dintre femei care au contactat o tulpina perculoasa. De indata ce virusul s-a activat, incepe sa modifice celulele. Intai usor, apoi moderat, apoi sever. Asta teoretic se intampla in ani. Teoretic!

Acum, daca ati trecut peste toata polologhia pe care am incercat, va jur, sa o scutesc de date medicale, imi doresc sa va ganditi la urmatoarele cuvinte. NU EXISTA SCUZA SA NU MERGETI LA MEDIC! Nici rusinea, nici banii, nici timpul. Daca va ganditi ca nu vi se poate intampla, va inselati! Daca va ganditi ca sunteti prea tinere, va inselati! Mai bine mergeti degeaba, desi nicicand nu e degeaba, e pentru voi. Nu cititi pe forumuri toate intamplarile, nu intrebati prietene, mergeti la control!!! Iar daca lucrurile nu arata bine, luati masuri informate. Consultati cei mai buni specialisti. Nu orice ginecolog e specializat in toate. Exista obstetricieni, exista chirurgi, exista oncologi, exista specializari in colposcopie. Si veti gasi foarte rar acel doctor care isi declina competenta. Care spune ca o problema il depaseste si va trimite la alt doctor.

In ceea ce ma priveste traiesc permanent cu aceasta teama, dar nu o las sa ma domine.  Am un motor care ma impinge catre responsabilitate si cumpatare. Fiul meu.

Ma gandesc constant ca puteam sa evit aceasta situatie. Aflata in fata unui diagnostic urat, lucrurile marunte nu mai au importanta: ca nu stiu cum a facut sotul ceva, ca mi-am gasit masina lovita, ca ma enerveaza seful, prietena.  Daca nu am sanatate, degeaba. Sanatate va doresc si voua!

 

About Alina