Poveste de bunica, de acum 30 de ani

_DSC6330

Pe 19 iunie am facut 30. As vrea sa spun de briose, de flotari sau de borcane cu dulceata. Dar nu! Am facut 30… de ani. La ceas aniversar, mama mea si-a intrat in rol si mi-a spus, cum face de altfel in fiecare an, povestea nasterii mele, ca si cum totul s-ar fi intamplat ieri: cu lux de detalii si de emotii. Este povestea care m-a speriat toata adolescenta, caci a fost o nastere cu probleme si numai dintr-un noroc chior sunt astazi aici. Din cauza celor auzite, mi-am jurat mereu ca eu nu voi naste niciodata natural, iar dupa ce-am auzit si povestea nasterii fratelui meu, cand au fost amandoi la un pas sa moara, mi-am jurat ca nu voi face niciodata copii. De ce? Pai a avut dureri groaznice, de-i venea sa se arunce pe geam (nu i s-au facut calmante sau epidurala, ca nu asa era protocolul pe vremea aceea); nu a avut un medic langa ea (a nascut la 4 dimineata, cu o asistenta si o infirmiera); nu era prezent niciun cadru medical din sectia de neonatologie; conditiile de cazare in maternitate lasau mult de asteptat; compasiunea umana era inexistenta (cele doua femei cu care a nascut au jignit-o gratuit si au luat-o constant peste picior, desi avea un travaliu foarte greu); nu exista pic de informare cu privire la drepturile tale ca pacient, care erau incalcate intr-un mare fel; concediul de crestere a copilului era de doar 3 luni, apoi iti dadeai copilul la o cresa saptamanala, daca nu aveai alte resurse; tatal meu nu a facut fata tipetelor mele, asa ca totul a cazut pe umerii mamei; a fost nevoita sa ma duca de la 10 luni la bunici si pana la 2 ani si 6 luni nu m-a vazut decat patru zile pe luna; si multe altele, pe care doar ea le mai stie. Dar sa le luam pe rand…

“Toata sarcina a fost usoara, n-am avut picioare umflate, n-am fost obosita. Asa ca sambata, pe 18 iunie 1983, m-am trezit, am facut curat, mancare si apoi am fost la piata sa iau capsune, ca sa fac dulceata. Apoi, seara, ne-am uitat la un serial, nu mai stiu daca era Dallas sau altceva, “Un serif la New York”… (aici eu rad!). Cand m-am dus la toaleta am observat ca mi-a cazut dopul. Am chemat salvarea si m-a dus la spital, la Bucur. Acolo, m-au internat, caci incepusera contractiile si m-au bagat in sala de nasteri. Conditiile erau groaznice! Iar durerile se inteteau, asa ca incepusem sa tip. O asistenta mi-a spus sa stau lungita in pat, cu masca de oxigen la nas, dar n-am putut. Ma durea asa de tare spatele, ca-mi lua mintile. Imi venea sa ma arunc de la etaj. Noroc ca aveau grilaje la geam!

Din cauza tipetelor mele a venit o infirmiera si m-a facut in toate felurile. Apoi a aparut o asistenta care a inceput sa urle la mine, desi ii spuneam ca nu mai pot, ca pocnesc. Pana la urma s-a induplecat si pe la 3 si ceva dimineata m-a urcat pe pat si mi-a spus sa imping. Eu eram epuizata, nu mai puteam face nimic…asa ca infirmiera s-a urcat pe burta mea si a inceput sa te impinga. Intr-un final, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai iesit. Asistenta te-a luat de picioare cu mana stanga, te tinut cu capul in jos si a inceput sa-ti dea la fund, ca sa plangi. Asa se facea atunci. Si nimic! A intrat in panica si i-a spus infirmierei sa sune de urgenta la Terapie Intensiva, sa vina sa te ia. Pana sa apara cei de acolo, te-a pus pe o masuta, te-a sters putin la gura si a inceput sa-ti faca respiratie gura la gura. De-abia dupa cateva minute ai inceput sa plangi. Te-au infasat si te-au dus sa fii consultata de un medic.

A doua zi dimineata am venit la alaptare. Ai stiut din prima ce ai de facut, dar ma durea de-mi ieseau ochii din orbite. Te-am desfasat si am inceput sa te inventariez, sa vad daca-ti lipseste ceva. Dupa cinci zile am fost externata, caci erai bine, luasei in greutate… Apoi, odata ajunsa acasa, ai fost inregistrata la policlinica si venit medicul sa te consulte. Iar in prima luna, o data pe saptamana, a venit cate o asistenta sa te masoare, sa te cantareasca, sa-ti monitorizeze starea de sanatate. Apoi, la o luna, am fost eu cu tine la vaccin. Pana la doua luni ai fost cuminte, apoi au inceput colicii. Timp de alte doua luni, de la 9 seara pana la 2 noaptea aveai program de scandal. Tot ce puteam sa-ti dau era ceai de chimen sau de chimion, insa nu s-a observat nicio ameliorare. Asistenta care venea la vizita mi-a spus ca plangi pentru ca nu iti este de ajuns laptele meu, asa ca am inceput sa-ti dau supliment de lapte praf. Atunci, te-ai obisnuit sa bei laptele din biberon si ai  inceput sa refuzi sanul, asa ca am fost nevoita sa ma mulg pana la 6 luni, cat m-a tinut laptele.

Cand ai implinit trei luni si am fost nevoita sa ma intorc la munca, eu si tatal tau am inceput sa facem schimb de tura, ca sa stam cu tine. Insa el nu a rezistat mult timp, exasperat de plansetul tau, asa ca dupa doua saptamani mi-am intrerupt serviciul pentru cresterea copilului. Am mai stat acasa cu tine pana in primavara, apoi te-am dus la cresa, caci stateam prost cu banii. In prima saptamana ai fost ok, dar apoi ai racit si ti-am facut injectii cu penicilina. Asa ca am decis sa te duc la mama mea, la tara, sa aiba grija de tine. Aveai deja 9 luni. Nu ai rezistat mult acolo, caci dupa o luna, tataie si mamaie (n.r. parintii adoptivi ai tatalui meu) te-au luat la Dorobantu. Ei nu mai crescusera pana atunci un copil asa de mic (n.r. tatal meu avea doi ani si jumatate cand l-au luat ei) si aveau emotii, dar au prins asa de tare drag de tine incat nu te-au mai lasat sa pleci. Pana la 2 ani si 6 luni ai stat exclusiv acolo, iar eu si tatal tau veneam in weekenduri sa te vedem”.

Cam asta a fost startul meu in viata… ce-a urmat a fost o copilarie extrem de frumoasa, in natura, plina de libertate si multa dragoste din partea parintilor si a bunicilor. De aceea imi sunt atat de dragi locurile acelea si le voi pretui intotdeauna. La fel ca pe cea care m-a adus pe lume, care ma protejeaza in continuare, ma ghideaza si ma tine cu picioarele pe pamant, reamintindu-mi de fiecare data de lucrurile importante in viata. Iti multumesc, scumpa mea mama, pentru cei mai frumosi 30 de ani!

P.S. Ii multumesc si lui Giova si celor 11 prieteni pentru cea mai frumoasa surpriza facuta vreodata de ziua mea :)

Mama, cu Radu, la botez:

_DSC6254

Mama, cu Vlad, tot la botez:

_MG_1271

About Alina