Odiseea sarcinii sau, pe romaneste, m-am facut cat casa!

A doua zi dupa ce am facut testul de sarcina, am ajuns la medic, unde, in urma unor analize de sange mi-a confirmat prezenta hormonului hCG in sange si deci a sarcinii. Eram gravida in 4 saptamani si o zi! In momentul in care am iesit pe usa spitalului, cu ecografia in mana, o fulminanta sedinta foto s-a declansat ad hoc pentru a imortaliza fetele noastre euforice (vezi imaginea de sus)

Ce-a urmat e usor de ghicit: tona de analize, ecografii, citit la greu pe net despre aventura ce tocmai incepuse si care se va termina la sfarsitul vietilor noastre si sunat familia pentru a-i da marea veste. Insa entuziasmul mi-a fost repede curmat de medicul ginecolog, care m-a anuntat o luna mai tarziu ca am un defect de acolare (adica placenta nu se prinsese bine de uter) drept pentru care nici scarile de la metrou nu mai aveam voie sa le urc si un deficit major de proteina S. Chestia asta are un rol important in coagularea sangelui si daca nu se afla in limite normale se cheama ca ai trombofilie. In limbaj popular se traduce asa: risti sa faci cheaguri de sange la picioare care urca catre plamani, inima sau creier, deci nu e misto!!! Oricum, toate gravidele au un deficit de proteina S, dar al meu era mult prea mare pentru o sarcina de doar 8 saptamani.

Uite trombofilia, uite nu e!

Am stat calare pe forumuri si am aflat ca treaba asta hematologica netratata poate duce la pierderea sarcinii, asa ca, desi medicul hematolog de la Medlife mi-a spus ca nu crede ca e ceva grav, eram pregatita sa fac tratamentul in cauza pentru a nu-l pune pe bebe in pericol. Insa m-a trimis si la Simona Avram, o somitate in domeniu, care lucra atunci la spitalul Coltea. In urma unor alte analize si verificari de rude cu eventuale trombofilii, femeia m-a pus pe scaun si mi-a zis sa ma duc acasa si sa-mi vad linistita de sarcina, sa nu bag Aspenter si heparina in mine zilnic  pana la nastere (cam asta e tratamentul standard pentru astfel de probleme de coagulare ale gravidelor) caci totul va fi bine.

E baiat!

Recunosc ca desi spuneam cunoscutilor atunci cand ma intrebau ce-mi doresc, fetita sau baiat, ca nu conteaza, sanatos sa fie, in mintea mea aparea imaginea unui mostenitor de sex masculin. Pentru ca sunt mai baietoasa din fire, ma gandeam ca o sa-mi fie greu sa pieptan papusi sau sa-i fac unghiile lu’ fi-mea, asa ca preferam un baiat cu care sa bat mingea in fata blocului sau ne jucam cu trenuletul. Dorinta mi s-a indeplinit la ecografia de 16 saptamani, cand doctora ne-a anuntat ca vom avea un baietel :)))))))))))))))))))))))))))

Restrictiile sarcinii

Lucrurile au intrat pe un fagas normal: burtica crestea, ma alimentam supersanatos (nu tu greturi, nu tu pofte), stateam departe de alimentele interzise in sarcina cum ar fi cele nepasteurizate sau cele care provoaca contractii, nu consumam alcool deloc (am citit pe un site ca inclusiv in Vechiul Testament exista astfel de recomandari cand un inger o mustra pe mama lui Samson : “Iata, vei concepe si vei naste un baiat; sa nu bei nici vin si nici o alta bautura..”), nu ma vopseam (desi foarte putini compusi chimici sunt asimilati in organism, am preferat sa nu risc nimic, pe romaneste sa fiu paranoica). Mai mult aveam grija sa nu frecventez locuri in care se fuma sau sa ma pazesc de raceala (cunosc un caz in care mama a avut o viroza destul de urata prin luna a 4-a, iar copilul s-a nascut cu probleme cardiace). Pana in saptamana 24, cand m-au apucat contractiile si am fost internata o noapte pentru a-mi baga antispastice si progestative in vena. A urmat o sapatamana de concediu medical, fiiind nevoita sa stau mai mult in pat, iar restul sarcinii am facut zero efort fizic. Urmarile se pot ghici usor: in luna respectiva m-am ingrasat cu nu mai putin de zece kilograme, ca sa ajung la final de sarcina sa cantaresc 23 kg.

Cordonul ombilical in jurul gatului

Am trecut si de acest hop, ca sa mai dau de altul in saptamana 32 cand doctora mi-a spus ca bebe are circulara de cordon, adica avea cordonul ombilical infasurat in jurul gatului. Planul meu de a naste natural a inceput sa scartaie, mai ales dupa ce am citit despre riscurile la care este supus fatul cu o astfel de problema in timpul travaliului: hipoxie, care poate duce la retard mintal sau decesul. Asa ca timp de o luna, l-am rugat zilnic pe bebe sa-si dea “fularul” jos. La urmatoarea ecografie, mi-am dat seama ca am un baietel ascultator foc: problema disparuse asa ca puteam sa revin la varianta nasterii naturale. De ce nu am vrut cezariana veti afla intr-un alt post!

About Alina