Inca un post despre alaptare. Inca o mama si un bebe fericiti! :)

2013-08-04 09.08.48

In ultimii doi ani si jumatate, 14 luni (and still counting :)) mi le-am petrecut cu sanii pe afara, asa ca mai nou imi permit sa ma erijez in vreo eminenta roz-bombon (ca tot e culoarea anului) a alaptatului si sa ma apuc sa stramb din nas sau sa dau aprobator din cap atunci cand ma intalnesc cu acest subiect. Am pierdut ocazia sa ma dau in  stamba in timpul faimoasei Saptamani Internationale a Alaptarii, care e in fiecare an, de pe 1 pe 7 august, cand online-ul (cel putin) a dat in clocot de articole pe aceasta tema, da’ a avut sotu’ liber si ne-am carat din Bucuresti, cu tot cu copii si papornite, la mal de mare neagra. Se mai accepta restante, domnu’ Internet? Lasasem si eu o sacosa mai in fata, da’ nu stiu cine mi-a sterpelit-o…

In urma cu un an si jumatate, imi varsam frustrarile despre alaptatul scurt (5 luni si 3 saptamani, mai exact) si dureros de la primul copil in acest post: Crezi ca nasterea e dureroasa? Stai sa vezi alaptatul. Atunci povesteam ca m-am chinuit rau de tot sa-l hranesc pe Vlad la san (mastita, ragade, sfarcuri neformate, furia laptelui, febra, dureri groaznice, probleme de coloana) si ca, l-a un moment dat, mi-am atins limita, nu am mai putut continua. Am renuntat in favoarea pomparii (in primele 6 luni am tinut in brate mai mult timp pompa de la Avent decat propriul copil), consolandu-ma cu faptul ca Vlad mananca totusi laptele meu, nu chimicalele de pe rafturile supermarketurilor. Dar, desi pompa aia ne-a facut viata mai usoara, tot ea a curmat rapid povestea de dragoste dintre bebelusul si laptele meu.

M-am intrebat multa vreme daca as fi putut face mai mult sau altfel astfel incat copilul meu sa beneficieze o perioada mai lunga de cel mai sanatos aliment de pe lumea asta. Atunci, mi-am gasit numeroase scuze si am dat vina pe copil. Ca el e lenes, ca adoarme la san, ca nu stie ce sa faca de-mi lasa sanii bocna chiar si dupa o ora si jumatate de supt incontinuu, ca s-a obisnuit cu bineronul din maternitate… ca io imi dau toata silinta, uite, stau in toate pozitiile posibile numai sa suga el bine (sa ma fi vazut recreand scena lupoaicei :) ), nu ma misc si nu respir, cu riscul anchilozarii pe viata numai sa nu-l deranjez pe el de la masa, alaptez cu rana deschisa pe sfarc si sange siroind numai sa-i dau lui anticorpi,  o am si pe mama, si pe pe matusa, si pe pediatra langa mine sa ma invete ce si cum si sa ma sustina moral numai sa suga fericit asta micu’…si multe altele. Acum, dupa al doilea copil si alte 8 luni de alaptat (de data aceasta direct de la sursa) imi dau seama ca un alaptat de succes nu depinde doar de cunostinte si tehnica (care totusi trebuie exersata serios) si in niciun caz nu poate fi lasat pe seama bebelusului. Ci de vointa. Foarte multa vointa! Care l-a un moment dat a disparut… Si pe care mi-am jurat ca o voi regasi la al doilea copil!

2013-06-24 11.26.45

2013-06-14 12.30.30

Dupa ce l-am nascut pe Radu, am inteles si eu, in sfarsit, de ce e cel mai minunat lucru din lume sa-ti tii copilul la san. De ce nimeni si nimic nu mai conteaza in momentul acela. Esti doar tu si puiul tau si foarte multa fericire. Din acest punct de vedere, acest copil mi-a facut cel mai frumos cadou din lume: s-a atasat perfect la san de prima data cand a facut cunostinta cu el si a supt. A mancat, nu mult, dar suficient cat sa ma faca pe mine sa sper. Inainte sa vina pe lume, toata lumea imi ura nastere usoara, iar eu le spuneam ca nu de nastere ma tem, ci de alaptat. Si sa ma ureze cu alaptare usoara, ca pentru asta nu exista epidurala si nici nu scapi in maxim 12 ore.

Nu vreau sa intru in detalii si sa motivez de ce e bine sa-ti alaptezi copilul. Cred ca este foarte clar si la mintea cocosului, ca laptele de mama este net superior oricarui alt aliment. Si ca sanii nu ti se lasa de la acest sport. Ci de la sarcina. Sunt atatea resurse online care explica beneficiile alaptarii atat pentru copil, cat si pentru mama… De-aia s-a si inventat Saptamana Internationala a Alaptarii, ca sa faca awarness. Io sunt de prisos la acest capitol, iar batranul Google stie mai bine.Vreau doar sa povestesc, cu riscul de a deveni patetica, despre fericirea pe care o simt cand imi tin copilul la san si-l vad hranindu-se nu numai cu lapte, ci si cu toata dragostea mea. Despre satisfactia de a-i oferi copilului meu cel mai sanatos aliment din lume, intr-un mod steril, rapid, comod, gratuit, la orice ora din zi si din noapte, oriunde as fi. Despre acea legatura speciala care s-a format intre mine si el. Ca-l iubesc ca pe ochii din cap si pe Vlad, dar acum taica-su e idolul lui, asa ca mie imi ramane Raducu.

2013-07-06 19.00.27

2013-08-06 18.07.59

Or fi si hormonii alaptarii, care ma fac sa-l vad pe mezinul nostru drept bebelusul perfect, dar e si meritul lui din multe puncte de vedere. Caci Radu a venit pe lume fara probleme, caci nu a avut nicio problema majora de sanatate (v-am zis doar ca n-a facut kk vreo saptamana, dar apoi s-a reglat singurel si apoi de o laringotraheita fara complicatii), caci a supt din prima si nu mi-a dat batai de cap (nu tu mastita, ragade, dureri crunte), caci nu a avut colici, caci doarme toata noaptea de la o luna de zile, caci mananca orice ii dai, caci se joaca linistit cu orice ii dai, caci zambeste oricui si oricand, caci rade in hohote cand e pupacit si gadilat, caci e frumusel foc si nu stim cu cine seamana ;). Asa bebelus sa tot faci… a se citi ca numarul 3 e in carti ;).

2013-06-28 13.13.42

2013-07-22 11.41.18

2013-06-09 18.29.21

2013-06-04 13.57.35

2013-06-13 11.47.53

 

Pe aceeasi tema:

Alaptarea, un proces natural sau o performanta? P.S. Avem si concurs!

Sunt fericita ca am alaptat. Sunt si mai fericita ca s-a terminat

Crezi ca nasterea e dureroasa? Stai sa vezi alaptatul!

Cum sa slabesti atunci cand alaptezi

 

 

 

About Alina