Dosarele X: Un drum de pe alta planeta si OZN-uri romanesti

2014-08-30 15.29.29
Daca esti amator de SF-uri, atunci nu rata Vulcanii Noroiosi (am povestit despre vizita noastra aici) si trovantii din Ulmet-Bozioru, o localitate din judetul Buzau. Cum Vlad al nostru numai despre sistemul solar vorbeste toata ziua, am considerat imperios sa aruncam si noi o privire asupra celor mai sus mentionate si recomandate.

Dupa ce ne-am lamurit ca la Vulcani te simti ca si cum ai aterizat pe Luna (cu mentiunea ca pe drumurile din Buzau sunt cratere mai mari), am purces catre trovanti. Bineinteles, ca oricare alt obiectiv turistic romanesc care se respecta, acesta nu poate fi gasit cu ajutorul GPS-ului. Nici macar localitatea principala Bozioru, din care se desprinde satul Ulmet, la capatul caruia gasesti aceste pietre uriase, asemanatoare unor OZN-uri. Pana la urma ne-am croit drum cu indicatiile pretioase ale unui angajat de la un punct de informare turistica, rasarit la o rascruce de drumuri si ale localnicilor rasariti si ei prin santuri.

2014-08-30 16.27.17
2014-08-30 15.41.01
Socul mare al zilei a fost drumul prin satul Ulmet (vezi foto mai sus), o asezare umana desprinsa parca din povesti de demult. Citisem si eu pe alte bloguri ca este un drum de tara de vreo 2 kilometri, dar nimic nu ne-a pregatit pentru ce am gasit acolo, “de tara” dovedindu-se de fapt un eufemism. Drumul este pur si simplu groaznic: foarte ingust (nu stiu ce fac doua masini cand se intalnesc, de-abia are loc una!), pavat cu pietroaie, pe care patineaza masina intr-o veselie, aruncandu-le in stanga si-n dreapta, prafuit (nu poti merge cu geamul deschis) si, mai ales, in panta. Initial ne-am speriat de felul in care huruia motorul si patinau rotile, asa ca, desi imi doream foarte mult ca Vlad sa ajunga la trovanti, i-am dat unda verde sotului sa abandonam mica noastra excursie. Dar ce nu face un tata pentru pasiunea fiului sau! ;)

Asa ca, pana la un punct in care am dat de o panta mult prea abrupta si alunecoasa (cam un kilometru), am mers cu masina. Apoi, am dat cu spatele, incercand sa evitam prapastia din dreapta si haul din stanga, am parcat, am luat copiii in spate si am urcat pe jos celalalt kilometru. Deja nu ne mai placea ce se intampla si regretam ca luasem decizia dea ne continua drumul. Era cald, obositor, iar eu il mai caram si pe Radu. Noroc ca ne-a agatat un pusti de zece ani din sat, care mai duce turistii rataciti la destinatie si care a mai destins atmosfera. S-a imprietenit repede cu Vlad, ne-a spus ca il cheama Cornel si ca are zece ani. Cu ajutorul lui am ajuns unde trebuie, caci altfel noi sigur am fi abandonat sau ne-am fi ratacit, la cat de prost  si nesemnalizat era drumul. Ne-ar fi parut rau, sincer!

2014-08-30 15.02.08
2014-08-30 15.18.27
poze Giova 8305
O alta surpriza a zilei, in afara de drumul asta prea prost, prea ca la tara, a fost sa ne inlanim la poalele dealului pe care isi fac veacul trovantii chiar cu vecinii nostrii, veniti si ei cu fetita de 3 ani sa vada faimoasele pietroaie. E bine ca ne intalnim intamplator in mijlocul tarii, in pustietate, ca in spatele blocului, la locul de joaca e prea mainstream. ;)

Revenind la obiectivul nostru turistic greu accesibil, pot spune ca a meritat intr-un final toata oboseala. Trovantii astia te fac sa te minunezi intr-adevar de ei, iar pentru copii ce poate fi mai frumos de escaladat decat niste pietroaie gigantice, de forma unor OZN-uri, dezgropate total sau pe jumatate dintr-un nisip incredibil de fin, numai bun de bagat mana pana la cot, care mai dispun si de un tobogan natural, de pe care poti vedea jumatate de judet impadurit?!

2014-08-30 15.29.35
2014-08-30 15.31.11
2014-08-30 15.32.53
Ca fapt divers, trovantii sunt niste formatiuni minerale de forme diferite, care cresc in straturi de nisipuri. Ei cresc din centru catre periferie, cu 4-5 cm la 1200 de ani, datorita apelor calcaroase, care ii cimenteaza. Avand in vedere ca dimensiunile lor variaza intre cativa milimetri si zece metri, imaginati-va de cate zeci sau chiar sute de mii de ani stau bolovanii astia aici, asteptandu-ne pe noi sa-i pozam cu smartphone-ul! :) Trovantii din Romania sunt cei mai spectaculosi din lume, ei se gasesc in mai multe zone si sunt denumiti de catre localnici drept “pietrele care cresc”. Bine, odata descoperiti de nisip, cresterea lor inceteaza. Totusi, ei continua sa fascineze, mai ales ca sectiunile lor seamana cu cele ale unor trunchiuri de copaci, cu inele de diferite dimensiuni si culori diferite. Cel mai cunoscut sit este Muzeul Trovantilor din Costesti, judetul Valcea, dar ei se gasesc si langa Cluj-Napoca, Sibiu, Hunedoara, Bacau, Bistrita-Nasaud, Suceava sau Calarasi.

2014-08-30 15.17.12
2014-08-30 15.25.17
2014-08-30 15.25.54
Dupa ce ne-am lamurit care-i treaba cu OZN-urile astea geologice, am pus de un picnic intr-o poienita de la baza dealului, am cules prune de pe drum, l-am condus pe Cornel in satul lui si am plecat sa facem baie intr-un rau, cateva localitati mai incolo. Dar despre balaceala, probabil ultima pe anul asta, in alt post… :)

2014-08-30 15.49.03
2014-08-30 16.16.05
2014-08-30 15.19.44
2014-08-30 15.26.04
2014-08-30 15.30.06
2014-08-30 15.32.07

About Alina