De ce oamenii fac copii?

mamica nefericita
Cand devii parinte, te schimbi profund. Dilema este: in bine sau in rau? Raspunsul este, de cele ma multe ori, in rau. Dar, paradoxal, asta este bine. V-am bagat in ceata? Aveti putintica rabdare si-o sa va lamuriti…

Exista o legenda conform careia, odata cu aparitia copiilor in vietile lor, oamenii devin mai fericiti. Ca treaba asta te implineste, te maturizeaza si, automat, duce si la fericire. Din pacate, studiile psihologice realizate in ultimii ani, in diferite parti ale lumii, contrazic total acest mit. Concluzia lor a fost, in unanimitate, ca odraslele ne fac mai nefericiti. Cum asa?

Este foarte clar pentru toata lumea, indiferent ca are sau nu copii, ca cei mici sunt, inca din prima zi in care afli ca au fost conceputi, o sursa permanenta de griji, stres, anxietate, responsabilitate maxima, munca, extenuare, cheltuieli, lupta, dubii, lipsa de libertate, boala, izolare sociala, frustrare, depresie si chiar groaza. Caci ce poate fi mai ingrozitor pe lumea asta decat sa-ti vezi copilul suferind sau murind? E greu sa crezi ca, in aceste conditii, venirea pe lume a unui copil te poate face fericit. Atunci, daca tot avem disponibile atatea mijloace contraceptive, daca ne putem concentra pe cariera o viata intreaga, daca avem atatea posibilitati de a ne distra, de ce continua oamenii sa faca copii? De ce am facut EU copii? Este intrebarea pe care mi-am pus-o foarte des in ultimul an, cand amandoi copiii, dar si intoarcerea in campul muncii, dupa 4 ani de pauza, m-au solicitat extrem de mult, atat fizic, dar si psihic.

La modul general, inteleg de ce oamenii fac copii: pentru a asigura perpetuarea speciei, dar la modul individual, nu stiu pe nimeni, inclusiv eu, care sa se fi gandit la un scop atat de abstract, cand a decis ca vrea sa devina parinte. Cu siguranta, cu totii am avut motivele noastre personale, egoiste si probabil diferite pentru care am ajuns sa fim mame si tati, nu binele omenirii. Si, cu siguranta, copiii sunt si o sursa de bucurie, de haiosenie, de creativitate si de culoare si au farmecul lor in vietile noastre, insa realitatea este ca, pe parcursul unei zile, sunt mult mai multe momente in care parintele se zbate pentru copil decat “beneficiaza” de pe urma lui.

Si, atunci, ce ne mana in lupta? Ce ne motiveaza sa ne expunem unei vieti cu atatea probleme, care ne reduc dramatic sansele la fericire? Nu acesta este dezideratul suprem al vietii pe Pamant? Daca stiinta ne spune foarte clar ca nasterea copiiilor nostrii ne face mai nefericiti pe toate planurile, atunci de ce mai facem copii?

Fericire versus sensul vietii

parinte nefericit
Raspunsul vine tot din domeniul stiintific, domeniul care face distinctia foarte clara intre fericire si sensul vietii. Se pare ca viata de parinte are foarte putin de-a face cu atingerea fericirii, atunci cand o definim in general prin “a obtine ceea ce dorim, cand dorim”, dar foarte mult cu gasirea sensului vietii, care de cele mai multe ori apare in lipsa fericirii. De ce avem nevoie de a ne gasi sensul vietii mai mult decat avem nevoie de fericire? Pentru ca, fara acest sens, se instaleaza depresia si dorinta de a nu mai exista. Sinucigasii stiu cel mai bine acest lucru. Fara fericire se poate trai si, paradoxal, chiar foarte bine, fara sensul vietii, deloc. Cu toate acestea, nu am auzit niciodata vreun parinte sa spuna: “Vreau ca al meu copil sa-si gaseasca sensul vietii”, ci “Vreau ca al meu copil sa fie fericit”. Desigur, intentiile unui parinte sunt intotdeauna bune, insa cred ca una dintre cele mai importante lectii de viata pe care le putem da unui copil si o conditie esentiala pentru ca el sa vrea sa-si traiasca viata, asa cum este ea – buna sau rea – este sa nu se concentreze doar pe fericire, ci pe ceva mult mai profund: pe sensul vietii.

Roy F. Baumeister, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Florida, SUA, impreuna cu alti trei oameni de stiinta, a realizat in 2013 un studiu pe 400 de oameni, cu varste intre 18 si 78 de ani, pentru a afla mai multe despre importanta pe care cele doua concepte – fericire si sens al vietii – o au pentru acestia. Niciunuia nu i s-a oferit o definitie a vreunuia dintre termenii, asa ca fiecare repondent a avut propria intelegere a acestora. Celor 400 de oameni li s-au adresat foarte multe intrebari, pentru a afla care factori au legatura cu fericirea si care sunt legati de sensul vietii. De cele mai multe ori, cele doua concepte s-au suprapus in raspunsurile lor, insa cercetatori s-au concentrat mai mult pe diferente si au descoperit urmatoarele:

1. Fericirea are legatura cu indeplinirea dorintelor si a nevoilor. Insa sensul vietii nu are nici in clin, nici in maneca cu acestea, dimpotriva.
2. Oamenii fericiti au o viata ma degraba usoara, decat grea. Ei au suficienti bani sa-si cumpere ceea ce doresc sau au nevoie. Sensul vietii are legatura cu saracia, greutatile si marile incercari ale vietii.
3. Oamenii fericiti au o stare buna de sanatate. Sensul vietii se gaseste dupa ce te intalnesti cu boala, cu durerea sau cu deficientele fizice.
4. Fericirea are legatura cu prezentul. Cu cat il constientizezi mai mult, cu atat mai fericit esti. Dar prezentul este trecator si, automat, si fericirea. In schimb, sensul vietii are legatura mai mult cu trecutul si cu viitorul. Practic, simti ca ti-ai gasit sensul vietii, cand impaci trecutul cu prezentul si cu viitorul, pentru a forma o poveste de viata coerenta. Sensul vietii te ajuta sa interiorizezi starea de fericire din prezent si sa constientizezi ca doar de tine depinde aceasta stare, nu de surse exterioare.
5. Fericirea inseamna sa contribui la bunastarea ta. Sensul vietii inseamna sa contribui la bunastarea altora.

Minte versus suflet

parinti obositi
Si, aici, ma opresc cu divagatia si revin la dilema mea initiala: de ce fac oamenii copii?! V-ati dat bine seama: nu ca sa fie fericiti, ci ca sa-si gaseasca sensul vietii, care este mult mai important si care defineste nu numai individul, ci si impactul pe care acesta il are asupra celorlalti din jur. Oamenii care pun nevoile si dorintele altora in fata nevoilor si dorintelor lor, cei care aloca mai multe resurse fizice, psihice, emotionale si financiare pentru altii in detrimentul lor, mai pe scurt cei care se sacrifica pentru altii (definitia clasica a unui parinte) isi gasesc sensul vietii si le este mai mult decat suficient. Este esential pentru ei.

Sa iesi la bere cu prietenii sau sa mergi la shopping cu fetele pot fi experiente foarte placute, care te fac fericit pe moment, dar nu te ajuta sa-si gasesti scopul in viata. In opozitie, sa petreci timpul cu cei pe care ii iubesti cu adevarat si pentru care ai trece peste orice impediment, pentru care ti-ai da chiar si viata, te ajuta sa afli cine esti, de unde vii si incotro te indrepti pe lumea asta. Diferenta consta in profunzimea relatiilor. Timpul cu prietenii sau satisfacerea micilor placeri in viata nu presupune niciun efort sau risc. Daca prietenii sunt prost dispusi sau nu-ti mai convine sa stai cu ei, poti sa renunti la relatia foarte usor. In schimb, timpul cu familia nu este neaparat placut, deoarece te consuma foarte mult. Cand membrii acesteia devin dificili, nu poti da bir cu fugitii, ci trebuie sa lucrezi la relatie, sa te descoperi si sa te autodepasesti. De aceea, parintii, atat de privati de libertate, odihna, socializare, distractie, sanatate, bani etc, fata de non-parinti, nu regreta nicio secunda alegerea facuta, cel putin majoritatea; pentru ca ei stiu ca, pe termen lung, castigul este mai mare decat cel pe termen scurt.

Desigur, fericirea si sensul vietii nu se exclud. Spuneam mai devreme ca, in timpul studiului, de cele mai multe ori, oamenii au declarant ca fericirea si sensul vietii lor merg mana in mana. De aceea, daca ai copii, nu rezulta neaparat ca esti nefericit, dar detii raspunsurile la intrebarile existentiale ale vietii, la fel cum si daca nu ai copii nu inseamna ca esti fericit, dar habar nu ai care este scopul tau in viata. Insa atat teoria, cat si practica, ne demonstreaza clar ca, desi la prima vedere pare pagubos pentru propria persoana sa faci copii, acest lucru ne ajuta sa ne gasim identitatea, sa ne definim prioritatile, sa ne depasim limitele, sa ne inlocuim din centrul universului nostru si sa ne regasim fiinta dincolo de propriul ADN, dincolo de propria viata si propria mortalitate.

Adevar graia cel ce zicea ca atunci “cand ai copii iti pierzi mintile, dar iti gasesti sufletul”.

Voi de ce ati facut copii?

Pe aceeasi tema:

Unde am gresit, ca mama? Si ce fac cu atata vina?
Esecul unei mame. Si iubirea ei neconditionata
Nu conteaza ca gresesti fata de copil, ci ceea ce faci dupa
Nervi de mamica. Ce fac sa nu mai tip la copil?
Azi n-am chef de copil. Si e perfect normal!
Nevoile parintilor si nevoile copilului. Cum le implinim pe toate?

About Alina