Cunoasterea de sine, cea mai simpla cale catre fericire

femeie_fericita

“Cunoaste-te pe tine insuti”, recomanda Socrate, unul dintre cei mai influenti ganditori din Grecia Antica. Acesta credea ca ignoranta este cel mai mare rau pe care si-l poate face cineva, deoarece cunoasterea este necesara pentru a deveni virtuos, iar virtutea este necesara pentru a deveni fericit.

Cati dintre oamenii pe care ii intalnim si cu care interactionam zilnic se cunosc pe ei insisi? Cati dintre ei realizeaza ca aceasta este singura maniera in care poti fi cu adevarat fericit? Din pacate, putini… mult prea putini. Majoritatea alearga dintr-un loc in altul, de la o persoana la alta, dintr-un job in altul, fara sa simta satisfactie deplina. In era vitezei, ne traim vietile pe fast forward. Ne stresam atat de mult in legatura cu trecutul si cu viitorul, incat uitam sa mai traim prezentul.

Socrate crede ca filosofia joaca un rol important in viata oamenilor si ca ea detine raspunsul la intrebarea: “Cum ar trebui sa traim?” Majoritatea oamenilor nu contempleaza constient la acest aspect deoarece nu stiu sa se uite in interiorul lor si sa-si analizeze valorile care ii ghideaza prin viata. Sunt oare acestea valorile lor sau ale societatii? Sunt ei in controlul vietii si fericirii lor sau doar se amagesc?

Socrate crede ca este foarte important sa ne intrebam “Cum ar trebui sa traim?”  deoarece prin stradania de a raspunde la ea, un om poate gasi raspunsurile necesare pentru imbunatatirea calitatii vietii. Cunoasterea de sine este cea mai dificila cunoastere pe care o poate obtine o persoana, credea Socrate, insa merita din plin sa depui acest efort. Odata ce te cunosti, vei putea lua cele mai bune decizii pentru tine. Odata ce vei lua contact cu adevaratul tu, vei putea sa traiesti o viata implinita.

Numai cand ne vom uita la noi insine, vom descoperi adevarata noastra natura. Iar aceasta, contrar opiniei maselor, nu trebuie identificata cu felul in care aratam, cu lucrurile pe care le detinem sau cu statutul social, ci cu sufletul nostru. Doar acesta ne poate determina calitatea vietii noastre, de aceea trebuie sa ne concentram toata atentia, energia si resursele de care dispunem pentru ne imfrumuseta sufletul.

Dupa ce a ajuns la concluzia ca sufletul omului este cel mai important, Socrate credea ca urmatorul pas pe care trebuie sa-l faca cineva pentru a obtine cunoastere de sine era sa defineasca ce este bine si ce este rau. Majoritatea oamenilor cred ca stiu ce este bine si ce este rau pentru ei. Acestia considera ca placerea, averea, aspectul fizic si statutul social sunt cele mai de dorit lucruri in viata, iar suferinta, saracia, respingerea sociala si moartea sunt de evitat. Insa Socrate nu era de accord cu aceasta perspectiva si credea ca ea este foarte nociva pentru sufletul unui om. Toate fiintele umane tind in mod natural la fericire si fac ceea ce fac deoarece considera ca acele lucruri le vor face fericite. De aceea, ele eticheteaza ceea ce cred ca le aduce fericirea drept lucruri bune si ceea ce cred ca le va face nefericite drept lucruri rele. Dar daca nu ne cunoastem cu adevarat si detinem o parere gresita despre ceea ce este bun pentru noi, ne vom petrece toata viata alergand dupa lucruri care nu ne vor face fericiti, chiar daca le obtinem.

Socrate mai credea ca daca o persoana isi dedica viata cunoasterii de sine si intrebarilor filosofice, acesta va obtine o imagine corecta a ceea ce este bun pentru ea. Iar bunul suprem din viata este virtutea deoarece numai aceasta poate aduce fericire. Filosoful era de parere ca, pentru un om virtuos, chiar si moartea este o problema triviala deoare acesta realizeaza ca cel mai important lucru este sufletul si actiunile pe care acesta le inspira de-a lungul vietii.

Daca virtutea este singura care ne poate conduce catre fericire, atunci de ce atatia oameni esueaza in a o obtine si comit acte care aduc suferinta? Socrate credea ca acest lucru se intampla din cauza ignorantei. Daca ei ar sti cu adevarat ceea ce fac, s-ar cenzura. Astfel, Socrate era de parere ca toate faradelegile sunt comise involuntar deoarece oamenii care le comit cred ca numai astfel ar obtine avere si placere in viata. Ei nu-si dau seama ca in acest mod isi condamna sufletul la nefericire, deoarece vinovatia pe care o simt infaptuind acele lucruri rele este mai mare decat presupusul castig.

Socrate a mers mai departe si a decretat ca e mai bine sa suferi o nedreptate decat sa comiti una. Cand facem ceva rau, ne ranim sufletul. Pe de alta parte, cand ni se face o nedreptate, nu ne este afectat negativ sufletul, ci doar ceva ce detinem: averea, reputatia sau corpul nostru.

Din moment ce sufletul nostru este esential in obtinerea fericirii, ar trebuie sa avem grija de el, cu pretul bunurilor pe care le detinem sau chiar cu pretul sanatatii. Filosoful ne avertizeaza ca, daca vom fi vreodata pusi in situatia sa alegem intre a face rau si a suferi din cauza raului, ar trebui sa optam pentru cea de-a doua varianta.

Desi Socrate a trait cu mult inaintea crestinismului, multi istorici l-au considerat pe filosof un precursor al acestui curent religios, iar unii au mers mai departe si l-au numit un adevarat profet al acelor timpuri. Atat Iisus, cat si Socrate, au fost acuzati de coruperea societatii prin invatamintele lor si au sfarsit ucisi de verdictul de vinovatie: primul, rastignit pe cruce, al doilea, otravit.

Acum, fie ca ne ghidam dupa intelepciunea lui Iisus sau cea a lui Socrate, e important sa ne oprim din goana zilnica si sa ne uitam in oglinda pentru a ne vedea reflectia. E important nu numai sa ne cunoastem pe noi insine, ci si sa ne recunoastem pe noi insine in ceilalti si sa ne intindem o mana de ajutor. Poate asa vom fi cu adevarat fericiti!

 

About Alina