Cum sa comunici sanatos cu cei din jur, mai ales cu copiii

aleth-naquet-nu-exista-fericirea-suprema-dar-exista-relatii-implinite-22797
Saptamana trecuta am asistat la cel mai interesant si concentrat curs de comunicare din viata mea. A durat doar doua ore. Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii mi-a mancat patru ani din viata, iar masterul in Comunicare in Publicitate si Relatii Publice inca un an si jumatate. Si nu m-au invatat atatea lucruri despre comunicare cum a facut-o psihologul Aleth Naquet si a ei metoda ESPERE, inventata de Jacques Salomé.

Eu mai auzisem de aceasta tehnica, insa niciodata n-am fost atat de curioasa incat sa o aprofundez. Asa ca le multumesc celor de la Urbankid.ro ca m-au trimis la conferinta lui Aleth Naquet, organizata de Centrul de Dezvoltare Personala Amaneser si mi-au deschis noi perspective. Asa ca nu ma pot abtine sa nu impartasesc informatiile:

-Relatia dintre doua persoane este un organism viu, de care fiecare este responsabil in proportie de 50%, suntem coautori ai relatiei. Asa ca daca nu merge, ambele persoane sunt responsabile pentru acest lucru. Chiar daca avem impresia ca noi suntem victime, de fapt si noi jucam un rol important in primirea si decodificarea mesajului.

-Noi invatam sa vorbim, dar nu invatam sa si comunicam. De cele mai multe ori suntem prinsi intr-un sistem antirelational, care cuprinde diverse mecanisme cum ar fi: INJONCTIUNEA (ii dictam celuilalt ce ar trebui sa faca, sa simta, sa creada, sa-i placa: “trebuie sa mananci tot, trebuie sa-ti iubesti fratele, trebuie sa-ti placa la bunici”; poate sunt mesaje bine intentionate, dar care intrerup comunicarea, caci in ele nu vorbesc despre mine, ci pun o eticheta celuilalt ), AMENINTAREA (“Atentie, o sa cazi”, o sa te lovesti, o sa se intample ceva rau”; putem informa fara sa punem in carca celuilalt fricile noastre), SANTAJUL (care este doar dovada propriei neputinte, nu putem convinge pe cineva sa faca ca noi, asa ca il santajam), DEVALORIZAREA (“esti prea mic, prea neindemanatic, prea galagios, prea lent”; putem vorbi despre comportamentul care ne deranjeaza fara sa punem etichete), CULPABILIZAREA (il facem pe celalalt sa creada ca este responsabil de ceea ce simt eu), DOMINAREA (“faci asta pentru ca sunt mama ta, tatal tau, seful tau, etc”).

-In acest sistem antirelational vorbim la extremitatea celuilalt si nu spun nimic despre noi. Este foarte important ca atunci cand exprimam ceva sa folosim persoana intai. Intre doi oameni exista o relatie, simbolizata in metoda ESPERE de o esarfa, iar noi trebuie sa vorbim la capatul nostru, nu la al celuilalt, cum o facem de cele mai multe ori. De exemplu, daca cineva face galagie, este mult mai eficient sa ii comunici ca ai nevoie de liniste, in loc sa-i spui ca este prea zgomotos. In prima varianta ascult ce traiesc in acel moment (poate in alta zi nu mi se pare ca acea persoana este galagioasa) si pun asta in comun, asumandu-mi responsabilitatea cuvintelor mele. Apoi il las si pe celalalt sa aiba o initiativa, sa nu i se para ca ma aflu pe o treapta superioara. Vorbind despre dorintele si starile noastre, fara sa-l criticam, sa-l amenintam, sa-l santajam, sa-l devalorizam, sa-l culpabilizam sau sa-l dominam pe celalalt, relatia dintre noi are numai de castigat.

Cand spun EU ii dau voie si celuilalt sa spuna EU, sa aiba initiativa asupra actiunii proprii, sa existe.Ideea nu e sa-l manipulez pe celalalt, ci sa imbunatatesc relatia dintre noi. Dureaza mai mult timp sa vorbim despre noi, dar daca e o relatie valoroasa, atunci ii oferim acest timp. Pentru o relatie sanatoasa trebuie sa invatam sa comunicam altfel. Cea mai grea parte este sa ma ascult si sa transform teama in dorinta. Sa pun in comun ceea ce traiesc pentru a hrani relatia. Dupa ce vorbesc despre mine, trebuie sa invat sa ascult.

-Cand primim un mesaj toxic de la celalalt trebuie sa i-l trimitem inapoi, ori verbal, ori in scris. De exemplu: “Esti un prost!”. Noi ar trebui sa spunem: “Da, aceasta este parerea ta”.Astfel, oferim responsabilitatea mesajului celui care l-a transmis, nu trebuie sa-l asimilam noi, nu trebuie sa-l lasam sa ne defineasca. Si ii transmite acest lucru in apozitie, nu in opozitie

-Cand primim un mesaj pozitiv, trebuie sa stim sa-l valorizam. De exemplu, “Ce rochie frumoasa ai!” trebuie intampinat cu un “Multumesc!”, nu cu un “Am luat-o de la solduri”. Sau cand cineva iti multumeste, e mai bine sa spui “cu placere”, decat “pentru nimic”, caci astfel amplificam mesaul cadou.

-Atunci cand cerem ceva cuiva, trebuie sa ne asumam responsabilitatea unui da sau nu si sa nu ne confundam cu cererea noastra sau cu raspunsul celuilalt. Trebuie sa invatam sa fim mai asertivi, pentru a avea relatii sanatoase. Trebuie sa primim fara sa ne simtim datori si sa refuzam fara vinovatie. Cand refuzam sa spunem ca refuzul nu e impotriva celuilalt, ci este pentru noi. Pentru a ne simti impliniti este important sa amelioram relatia cu celalalt, dar mai ales cu noi insine.

 Cazuri concrete

Din cand in cand, invitatii cereau sfaturi pentru problemele lor si o sa le enumar si pe acestea, caci si aici am regasit informatii pretioase.

Exemplul 1: O mama s-a plans de fiul ei vitreg, in varsta de 8 ani, ca nu isi asuma responsabilitatea pentru greselile facute si ii comunica acest lucru. A povestit ca cel mic a murdarit peretele cu cerneala, cand a agitat stiloul in aer si apoi a dat vina ba pe stilou, ba pe cerneala, ba pe mama vitrega. Aleth Naquet i-a raspuns ca abordarea ei este cu totul gresita. In primul rand varsta copilului este mult prea mica pentru a-i cere asa ceva, mai ales la modul imperativ. Intr-un astfel de caz, nu trebuie sa-l acuze sau sa-i ordone copilului, ci sa vorbeasca despre cum o face pe ea sa se simta actiunea lui si apoi sa se concentreze pe remedierea greselii. Ar fi mult mai util pentru relatia dintre ei doi ca mama sa spuna: “Cand vad peretele murdar ma simt furioasa” sau “Nu mai am timp sa spal peretele si nu-mi place sa-l stiu murdar”, apoi sa adauge: “Hai sa-l curatam impreuna!”.

Exemplul 2: O alta mamica, psiholog familiarizata destul de bine cu metoda ESPERE, spune ca orice ar face, cade tot in capcana ordonatului si zoritului celor trei copii ai sai, atunci cand trebie sa plece cu totii dimineata de acasa. Doar asa crede ca economiseste timp. Aleth Naquet i-a reamintit ca pentru o relatie sanatoasa cu cei mici trebuie sa le ofere mai mult timp, sa invete sa comunice cu ei altfel. In loc sa le spuna ca sunt inceti, ar fi mai util sa le comunice ca ea se grabeste, asa ca ii roaga sa se spele, manance, imbrace mai repede.

Exemplul 3: Tot o mama s-a plans de fiul ei de 10 ani ca petrece prea mult timp la calculator, jucand jocuri violente si ca orice incercare de a-l implica in activitati mai constructive a fost soldata esecului. Desi tatal i-a luat intr-un final calculatorul, acesta a reusit sa se joace la bunici sau colegi. Aleth Naquet a sfatuit-o pe mamica sa-i explice fiului sau ca ea este acolo pentru a-i implini lui nevoile, nu dorintele. Ea trebuie sa aiba grija de educatia lui, care este o nevoie de baza, iar utilizarea excesiva a computerului il afecteaza negativ din acest punct de vedere. Ea nu este obligata sa se ocupe de dorintele lui; evident jucatul pe calculator este o dorinta, nu o nevoie. In acest fel, copilul nu ii ia parintelui in nume de rau interdictia, pentru ca are perspectiva unui parinte ale carui interese vizeaza nevoile lui. Iar daca el continua sa se joace pe calculator in alte parti, trebuie sa i se spuna ca o face fara acordul parintilor si acest lucru le poate afecta relatia in mod negativ.

Exemplul 4: Ultima mamica care a luat cuvantul a marturisit ca fiica ei de cinci ani foloseste cuvinte foarte urate. Mama i-a comunicat acesteia ca o deranjeaza acest fapt, iar cea mica a incetat sa mai vorbeasca urat, dar doar in prezenta mamei. In rest, ea utilizeaza respectivele cuvinte. Intrebarea ei era cum o determina pe cea mica sa nu mai vorbeasca deloc urat. Aleth Naquet a pus-o pe mamica sa se asculte si sa marturiseasca de ce anume i se pare in neregula ca fiica ei sa vorbeasca asa, iar aceasta a raspuns ca ea asociaza un astfel de limbaj cu o anumita categorie de oameni needucati, caci asa fusese ea crescuta. Atunci, psihologul francez a lamurit-o ca cei mici au un talent aparte sa ne activeze noua niste frustrari sau traume mai vechi, din propria noastra copilarie. In momentul in care noi constientizam ca de fapt problema este la noi, nu la copil, ne acceptam neajunsurile si neimplinirile si le procesam in mod constructiv, atunci copilul inceteaza respectivul comportament care nederanjeaza.

Adevarul e ca ultima concluzie o intalnesc tot mai des in discursul psihologilor si specialistilor in parenting. Copilul este de fapt o versiune in miniatura a noastra si tot ce gasim noi ca e in neregula cu el, de fapt este doar viziunea noastra, pe care o formam pe baza unor lipsuri si frustrari personale. In momentul in care noi ne reglam, brusc comportamentul celui mic inceteaza sa ne mai deranjeze. Ca exemplu personal, pe mine ma deranjeaza cel mai mult la Vlad, baietelul meu de 3 ani si jumatate ca tipa din te miri ce si ca reactioneaza exploziv la fiecare suparare. De fapt, imi dau seama ca asta sunt eu, el imi imita mie tiparele. Si eu sunt constienta de limitarile mele, de impulsivitatea si firea mea colerica si nu-mi place ce vad. Am clar o problema de acceptare a propriei persoane in felul acesta si imi proiectez aceasta frustrare asupra lui. Stiu cum stau lucrurile, acum mai ramane sa le si rezolv… Usor, nu?! Ba deloc!!! E al naibii de greu sa te vezi asa cum esti de fapt, cu imperfectiunile si cicatricile tale emotionale, ramane de la ranile din copilarie (pe care de altfel o retin destul de fericita) si nu proiectia celorlalti. Dar banuiesc ca am o viata intreaga la dispozitie sa cresc si eu psihic si emotional, alaturi de copiii mei. Doamne, cate am de invatat de la ei! Si de la conferintele astea, de asemenea :).

Aleth Naquet este psiholog clinician, format in Metoda ESPERE de catre Jacques Salomé, creatorul metodei. De mai bine de 17 ani, este formator si moderator in relatii interumane in cadrul centrului ADRES, fondat de ea in Paris. Pana in luna mai 2009 a fost presedintele Institutului ESPERE, garantul metodei. Aleth Naquet este de asemenea, practiciana si formatoare TIPI (Tehnica de Identificare Senzoriala a Fricilor Inconstiente) si practiciana EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing).

About Alina