Ce poti face cu copiii la Salina Prahova – recenzie extrem de subiectiva

DSC_2124
Weekendul trecut planuisem sa mergem la mare. Dar, pentru ca vremea s-a stricat, am renuntat pe ultima suta de metri. Sambata dimineata, cand ar fi trebuit sa plecam, era innorat si batea vantul. N-am vrut totusi sa stam in Bucuresti, asa ca am dat o fuga la Salina Slanic Prahova, unde nu conta ca afara sunt 40 sau -5 grade Celsius (in interior este o temperatura constanta de 13 grade Celsius). Niciunul dintre noi nu mai fusese vreodata acolo si, pentru ca acum doi ani ne-a placut tare mult la Salina Turda, pe la ora 10.00 am zis sa urcam copiii in masina si sa o intindem.

Aglomeratie si un mic atac de panica

Am ajuns acolo dupa doua ore si jumatate, asta pentru ce ne-am mai oprit prin Ploiesti, dar in mod normal nu faci mai mult de o ora si jumatate (sunt 100 de km din Bucuresti). Pentru ca era o coada imensa la bilete si ni se facuse foame, l-am postat pe Giova la rand, iar eu cu matusa si copiii ne-am oprit la o bodega de langa, Restaurant Mina Unirea, desprinsa parca din anii ’90, atat din punct de vedere estetic, cat si al servirii. Insa mancarea a fost buna, cainii vagabonzi din zona destul de prietenosi cu Vlad si Radu, iar fumul de la gratarul pe care sfaraiau mititeii destul de rarefiat incat sa nu ne deranjeze prea mult. La sfarsitul mesei, matusa l-a inlocuit pe sot la coada, iar el a venit sa manance (tineti minte tactica asta, va scuteste de mult timp pierdut; eu m-am felicitat singura pentru idee, atat de buna mi s-a parut). In momentul in care el a terminat, matusa a ajuns in fata, la casa de bilete (apropo, biletul pentru adulti este 20 de lei, iar cel pentru copii 10 lei), insa tot am mai asteptat ulterior microbuzul, care incarca cate 16 oameni deodata si apoi ii duce in Salina Prahova. In mod normal, microbuzele vin din 30 in 30 de minute, insa in ziua respectiva s-au miscat un pic mai bine. Pana la urma, din momentul in care sotul s-a asezat la coada si pana cand am ajuns in mina de sare, a durat o ora si jumatate, asa ca daca aveti copii cu voi trebuie sa va inarmati cu muuuuuulta rabdare.

DSC_2127
Odata urcati in microbuz, am mers 5 minute prin Slanic si apoi am coborat in munte, la 208 metri adancime, printr-un tunel destul de intunecos si cu teren accidentat, fapt ce mi-a dat ceva emotii, eu avand un istoric de claustrofobie asociata cu atacuri de panica si niste Xanax. Insa m-au tinut sotul si matusa de vorba (si de mana) si am depasit cu bine momentul. Nu se mai coboara cu liftul in salina, pentru ca anul trecut s-a defectat si a cazut cu niste turisti. Din fericire pentru ei, erau destul de aproape de baza minei, asa ca nu s-au ranit grav.

Odata ajunsi in salina, am fost uimita sa constat cat era de mare. Peretii sunt uriasi si foarte frumoasi, zici ca sunt de marmura, iar incaperile au forme trapezoidale. Mi s-a parut ca se intinde pe o suprafata mult mai mare decat Salina Turda (are 14 camere, inalte de cel putin 50 de metri), insa este mult mai precar amenajata. Sunt foarte multe zone neaccesibile pblicului, delimitate de o banda de plastic, in care se vad fiare si utilaje abandonate, gunoaie si bulgari mari de sare.

DSC_2155
Ce poate o familie cu copii sa faca la Salina Slanica Prahova?

- Sa se plimbe si sa exploreze camerele deschise publicului, insa trebuie sa fie atenta ca podeaua este denivelata si alunecoasa pe alocuri. Copiilor mei le-a placut sa caute locuri in care sarea era maruntita fin si in care se putea confunda cu nisip.

- Sa frecventeze locurile de joaca: unul cu bani (10 lei/30 min), unde exista tot felul de gonflabile si altul gratuit, cu doua tobogane, un balansoar si cateva leagane duble.

DSC_2125

DSC_2131
- Sa se plimbe cu karturile (10 lei /15 minute).

- Sa joace baschet la cosurile amenjate pe ici, pe colo.

- Sa escaladeze niste bulgari uriasi de sare, pe care scrie ca nu ai voie sa te urci, dar mult prea mic si mult prea in lateral ca sa poti observa semnul in primele 10 minute (e un adevarat fenomen, stiu, mi s-a intamplat si mie!)

DSC_2180
- Sa se joace in zona de cauciucuri. Noi am facut niste antrenamente gen “Stan si Bran la Academia de Politie” si apoi am dat anvelopele de-a dura sa vedem cat de departe ajung.

DSC_2189
- Sa joace biliard (10 lei/30 min) si ping-pong (5 lei/30 min).

DSC_2149
- Sa manance si sa bea ceva de la buticul de langa mesele de biliard si de ping-pong (aici n-am verificat nici gusturile, nici preturile).

- Sa urce pe pod si sa admire cascada, care curge peste superbele stalactite de sare, intr-unul dintre lacurile interioare.

DSC_2151
- Sa arunce cu bani (in principiu monede, dar am vazut si bancnote plutind) intr-un lac si sa-si puna diverse dorinte (nu-ti mai trebuie Fontana di Trevi).

- Sa admire Sala Genezei, unde se afla statui de-ale lui Traian si Decebal, sculptate in sare, luminate si flancate de soldati desenati pe pereti. In salina, se mai gasesc si busturile lui Mihai Eminescu si Burebista si un basorelief cu Mihai Viteazul. Ah, si o mini expozitie de chihlimbar si sare gema.

DSC_2129
- Sa leneveasca in zona de odihna, unde se afla niste sezlonguri (deloc interesante pentru cei mici, caci au zbughit-o repede, spre dezamagirea mea, caci planuisem un pui de somn).

DSC_2096
Ce mai trebuie sa stiti despre Salina Slanic Prahova (aka Mina Unirea):

- Taxa foto e 6 lei, iar cea video 12 lei, insa n-am vazut niciun nene angajat, care sa traga pe cineva de maneca ca face poze cu aparatul profesionist sau cu telefonul mobil. De fapt, n-am vazut niciun nene angajat.

- Programul de vizitare este urmatorul: Luni: inchis; Marti – Vineri: 08.00 (prima plecare) – 14.30 (ultima plecare) – ultimul transport din subteran este la ora 15.30; Sambata – Duminică: 8.30 (prima plecare) – 17.00 (ultima plecare) – ultimul transport din subteran este la ora 18.00.

In concluzie…

Am avut ce face acolo timp de 3 ore (2 ore la vizitat si o ora la coada, la plecare), insa asta pentru ca ne-am strofocat. Din pacate, exista foarte multe zone abandonate si murdare, care au un potential enorm. Beneficiile unei cure cu aerosoli salini sunt enorme pentru sistemul imunitar, insa nu m-as duce cu cei mici aici o intreaga saptamana sau zece zile, cat se recomanda. Poate daca as cara foarte multe jucarii si carti dupa mine, altfe s-ar plictisi zilnic acolo. Salina Turda are un loc de joaca mult mai modern si mai bine amenajat, mai multe activitati si este mult mai impresionanta din punct de vedere al amenajarii, ai impresia ca esti pe alta planeta. In plus, te poti plimba cu barca pe lacul din interior, ceea ce nu poti face in Salina Slanic Prahova. Nu am fost la toaletele de la Turda, dar cele de aici sunt acceptabile. Adica sunt moderne, au sapun, hartie igienica si merge si unul dintre uscatoarele de maini, insa nu le curata nimeni si oamenii nu stiu sa stranga dupa ei, asa ca miroase cam urat si e foarte multa apa si noroi pe jos.

Atat Salina Slanic Prahova, cat si localitatea in care se afla, mi se par antice si de demult. Au un aer de Romania turistica a anilor ’80-’90, iar autoritatilor si administratorilor par sa nu le pese ca oamenii stau foarte mult la coada (cel putin o ora) sa intre si sa iasa din salina, nu le pasa de mizeria de afara sau de cea din interior (nu este foarte grav acest aspect, insa nici de neglijat) si nici de faptul ca nu este folosita nici macar la 50% din potentialul ei, in ciuda tarifelor deloc mici.

DSC_2192

V-am zis ca a fost foarte aglomerat?

Asa arata prima incapere unde am asteptat (deloc rabdatori, ca deh, eram cu niste copii mici dupa noi, care aveau chef de cu totul altceva) faimoasele microbuze, sa ne scoata la suprafata, iar dupa ea mai era una, unde se aflau si mai multi oameni. Si era curent cand se deschideau usile si era o singura bancuta, foarte aproape de iesire, deci nu prea aveai cand sa stai pe ea sa-ti odihnesti picioarele de atata umblat, stat la coada si carat copil de 2,5 ani in brate. Iar drumul cu microbuzl spre suprafata nu este deloc lin, asa ca nu va sfatuiesc sa mancati ceva chiar inainte. In plus, tineti-va bine, sa nu sariti din scaun. Noua nu ne-a mai trebuit parc de distractii dupa aceasta experienta… sau poate era doar un sofer nervos si foarte grabit, cine stie?!

Mai multe despre Salina Turda:

Vacanta la munte din septembrie, una dintre cele mai speciale din viata mea – FOTO la greu :)

DSC_2170

DSC_2162

DSC_2177

DSC_2142

 

 

 

About Alina