Care este cea mai buna joaca pentru copii

Phenom-Childred-Play-631.jpg__800x600_q85_crop

In ziua de astazi, cu abundenta de jucarii care ii inconjoara pe cei mici, dar si cu gradul mult mai mare de implicare din partea parintilor in acest domeniu, copiii ajung sa experimenteze un tip de joaca mai controlata, mai stresanta si mult mai scumpa.

E grozav ca adultii vor sa-si aduca o contributie mai mare in vietile copiiilor si sunt foarte atenti la joaca lor (atat la jucarii, cat si la activitatea in sine), insa aceasta preocupare a devenit obsedanta pentru unii dintre ei. Nu-si lasa copiii sa se joace decat cu ceea ce le cumpara ei, caci doar acele jucarii sunt educative si bune si ei sunt cei care, de cele mai multe ori, initiaza joaca, dupa o elaborata documentatie pe internet. Copilul devine astfel o “jucarie”, in mainile unui parinte mult prea concentrat pe ceea ce va ajunge “mostenitorul” sau in viitor si pe impunerea viziunii sale asupra jocului, decat pe ceea ce este el acum: o fiinta, care nu vrea decat sa fie lasata in pace sa se joaca dupa propriul plac, folosindu-si imaginatia si explorandu-si spiritul aventurier.

Psihlogii atrag atentia, de mult ani, ca cea mai buna joaca pentru copii nu costa nimic si are la baza o singura conditie, dar si cea mai importanta: imaginatia. Cand ei invata sa se bazeze pe propria persoana pentru joaca, improvizand tot felul de jucarii, de decoruri si de scenarii, acestia isi dezvolta importante abilitati cognitive si emotionale, mult mai bine decat orice joc educativ impus de parinte. De ce? Pentru ca jocul liber il ajuta sa invete autocontrolul, o componenta esentiala pentru stapanirea emotiilor, pentru rezistenta la impulsurile de moment si exercitarea autodisciplinei.

Ce trebuie sa faca parintii in jocul copiilor

Atunci cand parintii fac un pas in spate, copiii isi folosesc imaginatia si isi creeaza propriile jocuri: cu pirati, monstrii, supereroi, printese, zane si personificari care mai de care mai ciudate. “Ce-ar fi daca” nu este o joaca prosteasca, care trebuie inlocuita cu jucarii si reguli sofisticate, pentru a dezvolta inteligenta copilului de la o varsta cat mai frageda. Dimpotriva! Este exact acea gandire tipica marilor ganditori ca Einstein, care se intrebau “Ce-ar fi daca timpul ar fi relativ?” Copiii sunt mici oameni de stiinta, care testeaza teorii. Jocul liber ii ajuta pe acestia sa invete despre lume, sa-si dezvolte functiile cognitive, sa se autoregleze si sa-si dezvolte abilitatile lingvistice si sociale. Asta nu inseamna ca parintii trebuie sa se distanteze total, deoarece copiii devin mai creativi cand parintii se implica in joaca lor. In plus, le intareste relatia. Dar, inainte de asta, este foarte important ca adultii sa oberve ce anume le place copiilor lor, sa intre in joc, daca cei mici ii invita, dar sa nu-l conduca niciodata. Bineinteles ca parintii pot sa-si foloseasca si ei propria creativitate atunci cand se joaca cu cei mici, e mult mai distractiv sa ai parinti care ies din tipare si care se prostesc cot la cot cu ei, insa de joc trebuie sa beneficieze in primul rand copiii, nu adultii si orgoliul lor.

Si eu, la randul meu, am cazut in patima blogurilor cu activitati educative pentru copii. Toata ziua luam notite si incercam sa le pun in practica. Aveam impresia ca fac un lucru bun pentru dezvoltarea optima a copiilor mei, ca-i tin ocupati, ca le place. Initial, Vlad si Radu au fost deschisi sa incerce noi lucruri, apoi au inceput sa opuna rezistenta, caci ma luase valul.

Apoi, am dat peste acest videoclip…

… care a fost ca o revelatie.

Mi-a adus aminte de copilaria mea la bunici, unde nu am avut decat foarte putine jucarii, iar acelea erau rablagite rau. In rest, improvizam din bete, pietre, frunze, hartii, cartoane, sticle, haine, fructe, legume, basica porcului si multe alte elemente din mediul rural. Iar joaca era foarte putin statica sau solitara. De cele mai multe ori, jocurile se desfasurau in grup, iar miscarea era esentiala: sotronul, frunza, politistii si vardistii, lapte gros, elvetiana, ratele si vanatorii, liniuta, de-a v-ati ascunselea (noi ii ziceam pitita), flori, fete si baieti si multe altele.

Si am facut un pas in spate. Si l-am trimis la Praktiker pe sot sa cumpere o cutie de carton, de care baietii mei au fost extaziati.

Acum, Vlad si Radu isi aleg singuri ce sa faca, cand sa faca, indiferent ca se joaca cu lego, cu plusuri, ca-si fac cazemate din perne si tabureti, ca se joaca cu nuci si oale, cu spaghete si site, cu prosoape in cap, cu masini de pompieri, cu faina in cada, ca fac curse cu bicicletele sau pur si simplu sapa o groapa in spatele blocului sa caute petrol.

In societatea occidentala, joaca copiilor se afla sub o mare presiune, mai ales ca parintii si cei care dezvolta politici in domeniu educatiei incearca sa transforme gradinitele in scoli, iar cei mici sa stie sa scrie, sa citeasca si operatiuni matematice inca de la 3-4 ani. Insa jocul liber, imaginativ, aventuros nu este important numai pentru copii, ci si pentru adulti, caci el sta la baza inteligentei umane.

 

 

 

 

 

 

About Alina