Atinge copacul fermecat. Inc-o data! (P)

2015-03-20 13.47.20
Am citit despre aceste doua carti, “Atinge copacul fermecat”, de Christie Matheson si “Inc-o data”, de Emily Gravett, pe blogurile altor mamici sau grupuri dedicate pe Facebook si am auzit numai de bine. Asa ca le-am pus pe lista noastra de “carti de cumparat cu prima ocazia cand ne ies in cale si eventual avem si bani”, alaturi de “Gruffalo”, “Nu vreau la culcare” si “Ghici cat de mult de iubesc” si ne-am vazut mai departe de viata. Intamplarea a facut ca, in urma cu aproximativ trei saptamani, sa primesc aceste doua carti de la editura Gama, pentru recenzie si tare m-am bucurat, ca un copil mic, caci cartile au fost si vor ramane prima mea dragoste. Cand eram mica, imi placea sa ma urc in podul casei, la bunici, unde aveau ei depozitate tot felul de vechituri si sa devorez almanahuri, carti politiste de naveta, carti de filosofie sau de biologie. Citeam tot ce prindeam, indiferent cat era de uzat, murdar (unele mai aveau gainat de porumbel pe ele, caci isi mai faceau cuiburi pe acolo) sau fara nicio legatura cu varsta mea de atunci. Cine ma cunoaste, stie ca daca vine cu o carte la mine, indiferent ca e pentru mine sau pentru copii, m-a cucerit pe viata, departe de a fi vreo culta. Nu-mi place sa discut prea mult despre carti, consider ca experienta pe care ti-o ofera este strict personala si nu-mi place sa vorbesc despre ceva asa de intim. Insa n-am cum sa nu povestesc despre cartile pentru copii, despre felul in care le primesc Vlad si Radu in vietile lor, despre impactul povestilor si poeziilor asupra mintilor si sufletelor lor curate si despre placerea resimtita atunci cand se urca amandoi pe cate un picior si le citesc pana mi se usuca gura, mi se inchid ochii de somn sau mi se umple vezica urinara pana la refuz.

Revenind la cele doua carti, tot ce va pot spune  este ca vi le recomand din toata inima pentru copiii vostri. Pretul fiecareia este in jur de 38-39 de lei. Poate vi se va parea mult, avand in vedere ca nu sunt carti groase, mai mult de 10-15 minute nu stai cu ele in brate, insa sunt carti placute, interactive, cu design foarte frumos, cu situatii familiare, dar in acelasi timp fantastice, cu morala, cu invataminte, care pot genera discutii constructive intre copil si parinte. Sa le luam pe rand, ca sa vedeti cu ce aveti de-a face.

“Inc-o data!”, de Emily Gravet

2015-03-20 13.47.50

Prima despre care vreau sa va vorbesc este “Inc-o data!”, de Emily Gravet. Este o poveste despre un dragon, care isi roaga mama sa-i citeasca povestea preferata inainte de culcare. Bineinteles, ca la sfarsit, ca orice copil care se respecta, isi roaga mama sa-i reciteasca povestea. Inc-o data! nu este doar titlul cartii, ci si rugamintea adresata de copil de nenumarate ori, desi mama e mega obosita si-ntr-un final cade rapusa de somn. Ce face dragonelul insistent si deloc somnoros? Ati ghicit, dragi parinti cu experienta: o minunata criza de furie, care se lasa cu pagube materiale (caci un dragon nu e indeajuns de dragon decat daca scoate flacari pe gura si fum pe nas). Da, cartea e gaurita foarte realist (ca efect al incendiului provocat), atat ultima pagina, cat si coperta, iar ai mei copii au analizat mult si bine cum arata o carte arsa, fiind convinsi ca asa s-a intamplat. Dupa ce-am inchis cartea, stiti ce-a urmat, nu? Si Vlad, si Radu, au strigat in cor: “Inc-o data!” Iar eu, pentru ca nu puteam sa fiu mai prejos de o mama dragon, m-am conformat. De vreo patru ori la rand. De cand avem aceasta carte, nu e zi sa nu o citim de cateva ori consecutiv. Sunt momente in care imi vine s-o ascund si sa-i invit sa dam taburetii jos de pe canapea, sa facem cazemate si sa sarim, pana darmam casa! Asa de grozava e! :)

P.S. Aveti aici un link cu idei de discutie pe marginea cartii, daca vreti sa faceti ceva suplimentar cu cel mic.

“Atinge copacul fermecat”, de Christie Matheson

2015-03-20 13.50.50

Desi citisem numai cuvinte de lauda despre ea, cand am rasfoit aceasta carte am ramas putin dezamagita. Initial, am crezut ca e o carte in care chiar se intampla niste lucruri magice, pe care nu le pot explica la prima vedere, asa ca m-am desumflat repede cand am vazut ca e o carte cat se poate de banala. Daca era dupa mine, cred ca nu as fi cumparat aceasta carte, dupa ce as fi parcurs-o putin. Insa efectul pe care l-a avut asupra lui Vlad si Radu m-a uimit. Cartea este despre un copac, care infrunzeste, infloreste, face mere, apoi ii cad frunzele, este acoperit cu zapada si tot asa. Fiecare pagina prezinta un anumit stadiu din dezvoltarea pomului respectiv, insotit de un indemn pentru copii: “atinge cpacul”, scutura crengile”, “freaca trunchiul”, “da din degetele”, “matura petalele”, “da-i un pupic”, “bate frunzele”, “sufla o adiere”, “bate din palme”, “inchide ochii si numara”, etc. Un fel de tableta din celuloza ;) . Pentru parinte e o succesiune banala de actiuni specifice fiecarui anotimp, insa pentru copil e magie, pentru ca el are impresia ca datorita actiunilor lui se intampla toate acele lucruri. Desi Vlad, la cei 4 ani ai lui, si-a dat seama ca nu e de fapt nicio magie si mi-a spus asta (bine, el si-a dat seama asta iarna si ca “Mos Craciun este doar un personaj inventat de adulti”), a intrat in joc si s-a conformat. Stia ca nu el face copacul sa infrunzeasca, ci apa aerul si soarele, dar mintea lui a vrut sa renunte la aceste conventii si sa intre in acea lume dominata de gandirea magica, specifica copiilor. Am observat ca cei mici fac foarte diferenta intre realitate si basm, insa de multe ori sunt dispusi sa treaca peste acest adevar si sa intre in fantezie oricum. Cand Vlad avea 3 ani, ii cumparase taica-su o cutie uriasa de carton, sa se prefaca ca aia e casa, vaporul, ascunzatoarea si ce-i mai trecea lui prin cap. La un moment dat se juca cu Radu de-a piratii, iar o prietena a mea a vrut sa intre in lumea lor si l-a intrebat retoric pe Vlad daca acela este un vapor. El s-a oprit din joaca, s-a uitat ciudat la ea si i-a zis, lasand-o masca: “Nu, e o cutie, nu vezi bine?!”

 

About Alina