Andreea Marinescu: “Vladimir era mic, atat de mic… L-am iubit din prima secunda!””

Desi primele cinci luni de zile ale sarcinii au fost extrem de dificile, fiind nevoita sa stea in spital cu perfuzii, caci nu putea sa bea sau sa manance nimic, iar la final s-a ingrasat nu mai putin de 40 de kilograme, pentru Andreea Marinescu, reporter ProTv, nasterea a fost foarte usoara. “Cand eram pe masa si impingeam i-am zis doctorului ca fetita tot cu el vreau sa o nasc si tot natural”, mi-a marturisit ea. Mi-am adus aminte apoi ca si eu, la nici doua ore de la nastere, fusesem intrebata de sotul si mama mea daca as mai repeta aceasta experienta si le-am raspuns senina ca da, desi trecusem printr-un travaliu de 14 ore si nascusem natural. Curios cum functioneaza corpul si creierul in astfel de momente! Ma retrag din peisaj si va las cu povestea frumoasa a Andreei si a lui Vladimir.

Eram la Praga, ma simteam rau. Aveam greturi si nu prea mai avea chef sa ies sa ma plimb. As fi dormit desi eram doar de o zi in Praga si imi doraem sa vad cat mai multe. Mi-am dat seama ca sunt insarcinata a doua zi cand am vazut ca starile se mentin si ca atunci cand am trecut pe langa o rulota cu carnati afumati  si muraturi, care mie imi placeau foarte tare, mi s-a facut rau. Cand am ajuns acasa, dupa doua zile am avut confirmarea, am facut un test de sarcina. Tatal copilului a fost primul care a aflat. Eram pe coridor la munca atunci cand i-am dat vestea. S-a bucurat… chiar s-a bucurat, caci i s-a luminat fata. Si bunicii lui Vladimir s-au bucurat enorm, e primul nepot!

Primele cinci luni de sarcina au fost extreme de dificile,  imi era rau de la tot, pana si de la mirosul apei  atunci cand faceam dus. Am stat in spital cu perfuzii pentru ca nu suportam sa mananc si sa beau nimic… De altfel, slabisem 5 kg. Am avut un doctor  minunat, dr. Nicolae Suciu, care mi-a spus “esti insarcinata nu bolnava “, asa ca am mancat tot ce am vrut. E drept, am fost cam iresponsabila si pana in luna a noua luasem 40 de kg in greutate. Tin minte ca imi placea foarte mult sa mananc pepene. :)
Piticul era agitat, mai ales seara, cand ma asezam sa dorm pe o parte. Dadea un adevarat spectacol! Era ca un mic extraterestru, isi arata diferite parti din corp: ba un calcai, ba o manuta.

Am nascut de ziua tatalui meu

Am optat pentru nastere naturala la o maternitate de stat, Polizu, cu domnul conf. dr. Nicolae Suciu. Practic medicul meu a fost cel care m-a indrumat.  A zis ca pot, ca sunt tanara, ca nu am de ce sa ma tem  si a avut dreptate. Cum a inceput travaliul? Eram acasa in pat, ma uitam la un film, iar mama, care era convinsa ca voi naste peste o saptamana, facea curat prin bucatarie. Am simtit ca si cum ceva s-a rupt. I-am zis mamei, insa ea a crezut ca glumesc. Cand am ajuns la baie mi-am dat seama ca se dusese dopul gelatinos. M-am panicat, am sunat medicul, care m-a trimis imediat la spital. Era ora 18, pe 28 iulie, de ziua tatalui meu.

Cand m-a controlat la spital aveam dilatatie 1. Am nascut cinci ore si 58 de minute  mai tarziu… de ziua tatalui meu. Fara dureri, cu epidurala. A fost foarte usor! Cand eram pe masa si impingeam i-am zis doctorului ca fetita tot cu el vreau sa o nasc si tot natural. Vladimir era mic… atat de mic.. L-am iubit din prima secunda!

Mama a stat cu mine in primele luni, apoi a stat si bunica din partea tatalui. Faceau cu schimbul: o saptamana cu o saptamana. Ele m-au ajutat cu treburile din casa, iar eu am stat tot timpul cu Vladimir. El a fost cuminte. Se trezea din trei in trei ore noaptea sa manance, lua in greutate normal, nu a fost bolnavicios… A avut si are o evolutie ca la carte.

A avut dureri cumplite, iar eu nu puteam sa il ajut cu nimic

Cea mai grea incercare a fost cand l-am operat la doi anisori. A trebuit sa facem decalotarea prin interventie si doctorul i-a descoperit putin lichid in zona inghinala. Am zis ca mor!  A avut dureri cumplite, iar eu nu puteam sa il ajut cu nimic. Am stat intr-un spital oribil, Grigore Alexandrescu, in care  intrau peste noi in salon tot felul de tiganci care vindeau orice. Nu stiu cum aveau acces,  caci daca veneau rude sau cineva sa iti aduca ceva de mancare nu ii primeau. Oribila experienta!

In rest, am avut noroc  si a avut putini colici. Ii dadeam Infacol si parca nici nu existau colicii. Problema a fost ca nu am prea avut lapte, doar vreo trei luni si jumatate. Oricum Valdimir, mancacios mare, a primit supliment din prima zi, NAN de la Nestle.

Acum e foarte cuminte la masa. Nu glumim, nu ne jucam cu mancarea. Ii plac mult carnita, pastele si ciorbita facuta de mami, care e delicioasa.

Jucariile preferate sunt, bineinteles, masinutele, traseele si, de cateva saptamani, plastilina.

Cele mai frumoase clipe se repeta in fiecare zi de cand se trezeste si zambeste si spune ca ar mai vrea sa doarma un pic si cere scarpinici pana cand adoarme si ne tinem in brate. :)

Citeste povestile impresionante ale altor mamici vedete!

About Alina