Alaptarea, un proces natural sau o performanta?


11030399_10153144129515909_754954754_o
Alaptarea a fost si va fi unul dintre cele ai controversate motive de disputa intre mame. Este un motiv de a te mandri, de a te simti implinita ca mama, dar si de a inocula vina in cele care nu reusesc aceasta performanta mamiceasca. Da, e grozav cand iti iese din prima, cand pui copilul la san, la scurt timp de la nastere, si el suge fericit, fara nicio problema, cantitatea aia de lapte care s-a secretat imediat si tu nu trebuie sa-ti bati capul cu diverse metode sau produse de stimulare a secretiei, cu faimoasele canale infundate, cu sfarcuri neformate sau, mai rau, retroverse, cu furia laptelui, cu dureri foarte mari de sani si de spate, cu mastita si cu febra sau cu un copil lenes la san, de care trebuie sa stai atasata non-stop.

Povestea lor despre alaptare

Dar mai sunt si celelalte mamici, un procent mult mai mare de altfel, care se confrunta pe o perioada mai scurta, mai lunga sau chiar pe durata intregii alaptari, cu fix ceea ce am descris mai sus. Si, pentru ca isi doresc sa faca tot ceea ce este mai bine pentru bebelusul lor, nu renunta, in ciuda durerilor si frustrarilor. Pentru ca vor ca puii aceia scumpi si dragalasi, de la sanul lor, sa aiba parte de cel mai bun start in viata, in ciuda reclamelor care le ademenesc sa treaca pe lapte praf. Pentru ca vor ca mogaldetele acelea adorabile, pe care le iubesc mai presus decat vietile lor, sa fie sanatoase, in ciuda medicilor pediatri sau asistentelor, care le baga sub nas pliante cu creme, medicamente, antibiotice si, bineinteles, lapte praf, care le spun ca ele nu vor alapta niciodata sau ca laptele lor nu e bun si nu are rost sa se mai chinuiasca. Dar, cu toate eforturile, vointa si noptile nedormite, acele mamici nu reusesc sa aiba parte de imaginea idilica din campaniile pro alaptare, in care mama (de altfel foarte nerealist portretizata, pentru ca hainele ei sunt absolut impecabile, coafura rezista si nu are niciun pic de cearcene) zambeste in timp ce tine la san un bebelus care suge fericit.

Motivele esecului partial sau total sunt diverse, de la punerea la san tarzie din cauza unor probleme de sanatate, fie ale mamei, fie ale bebelusului, la problemele cu sfarcuri neformate sau la un bebelus lenes. Motive care nu tin de respectivele mamici, dar pe care ele trebuie sa le rezolve. Si sunt obosite si frustrate, si le doare, si simt ca nu mai pot. Insa presiunea este prea mare, atat din partea femeilor din familie, carora alaptatul li se pare floare la ureche, cat si din partea mamicilor prietene, colege sau vecine, care au reusit fara prea multa bataie de cap. Nu mai zic de presiunea din partea mamelor din mediul online, strategic organizate in grupuri care mai de care mai diverse si mai nisate, pentru care criticarea celor care nu fac ca ele si inducerea vinei sunt principalele scopuri in viata.

Si tot ce ar vrea aceste mamici ar fi sa-si puna bebelusii la san 15-20 de minute, acestia sa suga si sa adoarma fericiti, sa-i puna in patutul lor, unde ei sa-si continue somnul cel putin doua ore, pentru ca au mancat destul, iar ele sa fuga la bucatarie, sa imbuce ceva, apoi sa faca un dus si sa mai apuce si ele o ora de somn. Sau sa alapteze bebelusii fara nicio durere sau problema, sa-i lase in grija taticilor, mamelor sau soacrelor si sa doarma o noapte intreaga. Sau sa fuga in oras, la o intalnire cu o prietena draga. Sau sa se duca singure la cumparaturi, unde nimeni nu le bate la cap. Sau sa citeasca zece pagini dintr-o carte, pe o banca din parc. Sau sa se intoarca la serviciu mai devreme. Ah, scumpa libertate! Ce bine era odinioara, cand nu aveau nicio grija, nicio obligatie, cand nu dormeau pentru ca au petrecut prea mult, cand aveau timp sa se ingrijeasca de ele, cand puteau pleca la orice ora, oriunde, cu oricine, in orice conditii. Cand nu le durea nimic si radeau cu colegii, la birou, pana nu mai puteau.

Da, era… si oricat de mult s-ar uita in urma, cu nostalgie si ar aprecia acum ceea ce altadata li se parea ceva absolut banal, acele mamici nu ar schimba situatia cu nimic. Tot mamici ar vrea sa fie, pentru ca atunci cand se uita la bebelusii lor se simt de parca nimeni si nimic nu ar mai conta pe lumea asta: in afara de ei si de dragostea aceea imensa, care le inunda corpul si le copleseste pana la lacrimi. Sigur, sunt si niste hormoni de-ai nasterii si alaptarii implicati pe-acolo, dar sentimental acela unic il simte si un tatic, iar el n-a scos niciun copil din el si nici nu-si bate capul cu lactatia.


Vlad 056
Prima mea poveste despre alaptare

Ma numar si eu printre aceste mamici, dar as schimba totusi ceva in toata povestea aceasta: mi-as accepta limitarile si as accepta ajutorul mai devreme. Din cauza unor probleme de sanatate ale primului copil, aparute inca din primele secunde de viata, alaptarea noastra (da, a noastra, nu a mea) a debutat cu stangul. Am trecut prin toate problemele descrise mai sus, asa ca, nevoita de situatie, am apelat la o pompa de san, dupa trei saptamani de alaptat chinuit, in urma caruia copilul meu se hranea foarte putin, iar eu eram o epava umblatoare. Primisem inca din timpul sarcinii, de la o cunostinta, o pompa de san manuala, marca Philips Avent. Nu am crezut ca o sa am vreodata nevoie de ea, asa ca nu am inclus-o in bagajul pentru maternitate. Insa, dupa ce m-am chinuit sa scot ceva laptic pentru bebelusul meu aflat in incubator, cu pompele de san de la Filantropia, mi-am rugat sotul sa mi-o aduca la spital, unde am stat internati o saptamana. M-a durut la inceput, cand au curs primii stropi de laptic, insa diferenta fata de ceea ce incercasem pana atunci era enorma.

Acea pompa de san mi-a fost cel mai bun prieten in cele 6 luni cat l-am alaptat pe Vlad, atat in maternitate, cat si acasa. Dupa saptamani de alaptat cu probleme, in care nu faceam altceva decat sa stau cu copilul meu lenes la san, in ciuda durerilor, a frustrarilor si a faptului ca el imi lasa sanii plini de lapte, am inceput sa ma pompez si sa-i dau lapte matern din biberon. Si atunci, viata era din nou frumoasa! Copilul se satura in doar 15-20 de minute, dormea neintrerupt 2-3 ore, puteam sa ma alimentez si eu cat de cat corect, sa ma spal si sa ma piepten. Iar noaptea, sotul facea si el de garda si-l hranea pe Vlad, cat timp trageam si eu un somn odihnitor. Apoi, dupa o perioada din aceasta, cand imi incarcam bateriile, incercam sa pun iarasi copilul la san, insa fara success, asa ca reveneam la pompa mea. Dupa 6 luni, lactatia mi-a scazut considerabil, asa ca, mai ales dupa o interventie chirurgicala la un picior, soldata cu o saptamana de tratament antibiotic, am decis sa intrerup alaptatul. Nu reuseam oricum sa scot mai mult de 20-30 de ml de lapte intreaga zi, asa ca am considerat ca nu mai avea rost.


2013-08-04 09.08.48
Ce-a de-a doua pvestea a mea despre alaptare

La cel de-al doilea copil nu am avut nevoie deloc de pompa. Sau, cel putin, asa am crezut, mai ales pe final. N-am avut nevoie nici de creme pentru ragade, sau de mameloane de silicon, sau de antibiotic. A fost… ca-n reclame! Copilul a fost sanatos, a stiut ce are de facut la san, iar eu nu am mai avut absolut nicio problema, asa ca am alaptat timp de 2 ani si 3 luni. Am crezut ca de data asta am antrenamentul facut, stiu toate regulile jocului si nu mai am ce greseala sa fac in acest domeniu. M-am inselat amarnic! Pentru a incerca sa supra compensez experienta primului alaptat, am decis sa las copilul sa suga pana cand vrea el. Insa, cu o luna inainte ca el sa implineasca doi ani, am revenit la serviciu. Inca aveam pompa de san Avent, insa nu am vrut sa o folosesc, crezand ca ma descurc si fara ea. Ziua, copilul manca solide, iar seara, noaptea si dimineata sugea din ora in ora. Bineinteles ca nu ma odihneam deloc, eram din nou acelasi zombie ca in primele luni dupa ce devenisem mamica.

Dupa cinci luni, timp in care am incercat sa fac fata presiunilor de la job, dar si celor de acasa, am cedat fizic si psihic. Atunci, am intrerupt brusc alaptatul. Aveam nevoie disperata de o noapte de somn neintrerupt si, dupa ce am avut parte de asa ceva timp de o saptamana, am simtit nevoia sa reiau alaptatul. Simteam ca mai puteam face asta o perioada, acum ca mi-am refacut resursele de energie si sanatate. Nu am mai facut-o, nu stiu de ce exact. Probabil daca as fi folosit pompa si noaptea l-ar fi hranit sotul sau matusa mea, care locuieste cu noi de cand mi-am reluat serviciul, l-as fi alaptat pe Radu si acum.

Concluzia mea despre alaptarea echilibrata

Problema mea si a multor altor mamici este ca incercam sa ne depasim limitele, crezand ca putem sa facem totul singure. Chiar si alaptatul, pentru ca e ceva natural, biologic, pentru ca e cea mai buna hrana pentru bebelus si pentru ca nu ne-am mai simti mame pe de-a intregul daca nu am face-o exclusiv. Si pentru ca mamicile din grupurile de pe Facebook ne-ar critica. Insa, si dupa a doua experienta cu alaptatul – de adata aceasta pozitiva – raman la parerea mea, exprima pe blogul acesta si in urma cu 3 ani si jumatate: “Atata timp cat au lactatie, incurajez toate mamele sa-si puna copilul la san, dar sa-si cumpere si o pompa de san. Este un aliat de incredere atunci cand nu ai sfarcurile inca formate, cand copilul nu suge suficient din sanul tau, desi pare ca trage cu spor, cand este prea lenes sau adoarme mereu la san, cand ai dureri foarte mari sau rani, cand esti nevoita sa pleci de acasa cateva ore sau cand vrei sa te inchizi singura intr-o camera si sa tragi un somn de 8 ore legate. Din cele 5 luni si 3 saptamani in care s-a hranit cu laptele meu, Vlad a stat la san doar o luna si jumatate. Mi-a parut rau ca nu reuseam sa facem in asa fel incat sa ne fie mai usor, desi am incercat toate pozitiile, pernele, scaunele, suporturile si gandurile senine din lume. Amandoi plangeam cat era ziua de lunga – unul de foame, celalalt de durere, oboseala si nervi – asa ca la un moment dat am fost nevoita sa zic stop alaptarii la san si sa aleg varianta pomparii. Da, alapteaza, cat mai des si cat mai mult, dar, daca asta te aduce la disperare, e ok sa te opresti si sa alegi urmatoarea varianta cea mai buna sau sa mergi in paralel cu amandoua.”

Acum, as mai adauga urmatoarea recomandare, ca tot e Saptamana Internationala a Alaptarii, iar tema din acest an este “Alapteaza si lucreaza, acum este posibil!”: cand va intoarceti la job, luati-va o pompa de san, pentru a putea sa va hraniti in continuare copilul cu lapte matern, dar sa va si odihniti. O mama epuizata este ultimul lucru care ii trebuie unui copil, care oricum incearca sa faca fata anxietatii de separare (atat a lui, cat si a mamei), cauzate de reinceperea serviciului. Nu va lasati pe ultimul loc, crezand ca o sa recuperati in weekend orele respective de somn. Va spun din proprie experienta ca viata nu se traieste in weekend, ca somnul intrerupt e mai rau decat somnul putin si ca trebuie sa fiti in forma maxima pentru job, dar si pentru familie si voi insiva. Ca sanatatea este cel mai de pret lucru. Din cauza incapatanarii mele de a nu recurge la o pompa pe timpul noptii, cele 5 luni de alaptare, in paralel cu jobul, au fost printre cele mai obositoare si frustrante luni din viata mea. Am fost gripata in fiecare luna si fiecare episod de boala a durat cate 2-3 saptamani. Iar alaptarea a fost intrerupta tocmai de unul dintre aceste episoade de boala, cand pur si simplu nu am mai putut sa ma ridic din pat, sleita de puteri. Probabil, daca faceam ceea ce trebuie de la inceput, as fi alaptat si acum.

Ziceam de Saptamana Internationala a Alaptarii, eveniment care se sarbatoreste in fiecare an intre 1 si 7 august. Cred ca acest moment este unul excelent pentru toata lumea sa-si arate sprijinul fata de mamele care alapteaza, sprijin atat fizic, dar mai ales emotional. Beneficiile laptelui matern sunt enorm de multe, iar efectele acestei perioade se resimt de-a lungul intregii vieti a copilului. Nu le voi enumera aici, sunt altii care se pricep mai bine, iar Internetul este plin de articole pe aceasta tema. Asa ca e pacat sa nu facem tot posibilul sa prelungim alaptarea, eventual pana copilul se intarca singur. Ii rezolvam si imunitatea, si niste probleme emotionale.


11009606_10153144129330909_1091818961_o
Povestile au si un concurs

Daca tot am vorbit despre alaptare si pompat, e cazul sa va dezvalui ca tocmai am dat startul unui concurs: Philips Avent sprijina alaptarea si ofera o pompa manuala de san unei cititoare a acestui blog, care imi povesteste – printr-un comentariu la acest post – ce solutii creative a gasit ea pentru a impaca alaptarea cu celelalte activitati din viata ei. Sunt curioasa cum reusiti sa impacati si capra (rolul de mama care alapteaza) si varza (celelalte roluri: de femeie, de sotie, de om activ in campul muncii). Cine are prioritate? Va este greu? Este alaptarea un proces normal, biologic, care nu v-a pus nicio problema sau o performanta pe care ati atins-o dupa mult efort si incercari?

Poate experientele si sfaturile voastre vor ajuta alte mamici aflate la inceput de drum si le vor incuraja sa gaseasca cele mai bune solutii pentru familia lor. Concursul se va desfasura in intervalul 7-16 august, iar castigatorul va fi desemnat cu ajutorul randomizatorului meu personal, Vlad, care se va afla la a doua extragere din viata lui, dupa cea din decembrie 2014.

Mult succes si spor la alaptat, dragi mamici! :)

UPDATE: Am decis sa prelungesc concursul inca doua zile, adica pana pe 16 august, deci castigatoarea pompei de san va fi anuntata duminica seara :)

UPDATE 2: Si castigatoarea este…. Angelica Istrate! :)

UPDATE 3: Deoarece castigatoarea concursului nu si-a revedicat premiul dupa atata amar de timp (adica nu a raspuns la e-mailurile mele repetate), am decis sa refac extragerea pentru ca una dintre cititoarele acestui blog sa se bucure totusi de pompa de san manuala sau sa o poata face cadou unei prietene, care are nevoie de ea. Noua castigatoare este Andreea Andu! :)

P.S. Au fost 4 mamici care mi-au raspuns pe blog si 5 mamici pe grupul de Facebook “Alaptarea si intoarcerea la locul de munca”. Va multumesc mult pentru raspunsurile voastre legate de alaptare, sper sa fiti o sursa de ajutor pentru alte mamici, care ajung pe internet in cautare de informatii!

Pe aceeasi tema:

Sunt fericita ca am alaptat. Sunt si mai fericita ca s-a terminat

Inca un post despre alaptare. Inca o mama si un bebe fericiti! :)

Crezi ca nasterea e dureroasa? Stai sa vezi alaptatul!

Cum sa slabesti atunci cand alaptezi

About Alina